De la greci…

În articolul de săptămâna trecută, pe baza dicţionarului intitulat Cuvinte greceşti universale, opera colegilor Marius Alexianu şi Roxana Curcă, am putut dovedi că rădăcini ale cuvintelor din această limbă se află la baza codului lingvistic prezent atât în toate ştiinţele contemporane, cât şi în toate domeniile vieţii spirituale şi ale civilizaţiei contemporane. Am exemplificat această situaţie urmărind termeni formaţi cu gr. bios "viaţă" sau cei în care poate fi identificată rădăcina din genea "specie, naştere" (vezi cuvintele internaţionale reflectate în româneşte prin neologismele genealogie, geneză, genetică, dar şi genă, genotip, genocid).

Pornind doar de la câteva repere, vom recunoaşte uşor că numeroase ştiinţe, dar şi importante idei privind deontologia ştiinţelor îşi au începuturile în vechea Grecie. De exemplu, universal valabil în lumea civilizată, pentru medici, este Jurământul lui Hipocrat, numit astfel după cel mai important medic al antichităţii, considerat "părinte al medicinii", trăitor în sec. V-IV î.H., pentru care conştiinţa specialistului este tot atât de importantă ca şi ştiinţa lui. Iată formule din încheierea textului respectiv: "Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii…" Dar suntem beneficiarii ştiinţelor practicate în Grecia încă din primele clase şcolare, când învăţăm "tabla lui Pitagora" (sau a înmulţirii) sau când, mai târziu, aflăm noţiuni de statică a fluidelor, vă amintiţi de principiul acelui matematician, astronom, inginer şi fizician care a fost Arhimede? "Un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forţă egală cu cantitatea volumului de fluid dislocat de către acel corp". Deosebit de importantă pentru civilizaţie este însă universalitatea cuvintelor greceşti pentru înţelegerea terminologiei din domeniul creştinismului, cu referire la diferite niveluri. Putem avea în vedere, de exemplu, nume ale conceptelor fundamentale: christos înseamnă "uns"; apostasia numeşte, iniţial, "abandonarea, părăsirea"; apostolos înseamnă "trimis (al lui Dumnezeu), sol"; blasphemia numea, iniţial, un "cuvânt de rău augur", apoi, "insulta, ofensa adusă Divinităţii, lucrurilor sfinte". Dicţionarele limbii române trimit, pentru provenienţa adjectivului autocefală (cu referire la Biserica Ortodoxă Română), la fr. autocéphale; sensul primar şi vocaţia ideologică deplină a termenului sunt puse în lumină de semnificaţia formantelor greceşti autos "însuşi, propriu" şi kephale "cap" - aşadar (biserică) care se conduce singură; independentă. Alături de numele din lumea ideilor, ţinând de filozofie, de principii şi de spiritualitate, prezintă însă interes şi termeni referitori la creştinism care ilustrează curiozităţi de natura evoluţiei semantice. Astfel, kanon numeşte, iniţial, tija de trestie; prin sensul "regulă" s-a ajuns la semnificaţii specializate de tipul "regulă bisericească; pedeapsă dată la încălcarea unui canon"; "cântare bisericească; compoziţie muzicală de virtuozitate"; "corp de literă cu care se tipăreau cărţile canonice". Sau: monasterion însemna, iniţial, doar "reşedinţă solitară", iar monachos "cel care trăieşte singur, solitar". În sfârşit, câteva etimologii de factură enciclopedică: meandru "buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de şes" îşi are originea, prin latină, în numele unui fluviu din Asia Mică, Maiandros, care avea cursul deosebit de sinuos. Grecescul pharmakon "leac, remediu" se găseşte, sub forma pharmacum, în limba latină, idiom din care provine românescul farmec, numind, aşadar, la origine, tratamentul empiric, care consta şi în vrăji; dar, de aici, s-a ajuns ca acest termen să numească şi acţiunea de încântare, de vrajă fizică şi spirituală pe care o exercită cineva. Dar, după un împrumut de îndepărtată origine grecească, pharmakeia, revenim cu picioarele pe pământ: la farmacie găsim leacuri, medicamente.