Pentru părinții ascetici este limpede cum mândria reprezintă păcatul sursă, din care izvorăsc și cu care rămân în permanență conectate celelalte păcate. Avva Or surprinde în sfaturile sale una dintre fațetele acestei boli a sufletului: „Nu vorbi în inima ta împotriva fratelui, zicând: Eu sunt mai deștept și mai ascet decât dânsul, ci supune-te harului lui Hristos în duhul sărăciei și al iubirii nefățarnice, ca să nu cazi în duhul laudei de sine și să-ți pierzi osteneala. Căci este scris: Cine crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă. Fii dres cu sare, întru Domnul”.
De Crăciun sărbătorim Naşterea Domnului
Afirmaţia din titlu pare la prima vedere o banalitate, dacă plecăm de la premisa că toată lumea ştie că de Crăciun sărbătorim Naşterea Domnului. Însă, dacă adresăm întrebarea: ce sărbătorim de Crăciun?, vom obţine răspunsuri diverse, care ilustrează modul în care se raportează la această sărbătoare oamenii contemporani. Unii o să pună accentul pe masa de Crăciun, alţii pe darurile aduse de Moş Crăciun, iar alţii pe timpul petrecut cu cei dragi de Crăciun.
Din păcate, sunt tot mai puţini cei care se raportează creştineşte la sărbătoarea Crăciunului şi care înţeleg că, dacă sărbătorim Naşterea Domnului, atunci trebuie să fim în Casa Domnului, care este Biserica, unde, participând la Sfânta Liturghie, Îl cinstim cum se cuvine pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care vine în lume pentru mântuirea noastră.
Cei mai mulţi, din păcate, nu aleg ca de Crăciun să meargă la Biserică pentru a sărbători Naşterea lui Iisus Hristos şi, din păcate pentru ei, pierd esenţa acestui Praznic Împărătesc, care este întâlnirea cu Domnul, Care ni Se oferă euharistic prin Sfânta Împărtăşanie la Sfânta Liturghie.
Acest lucru se întâmplă pentru că ei nu înţeleg sau chiar nu ştiu că de Crăciun sărbătorim Naşterea Domnului şi mai ales că Dumnezeu Se face om şi vine la noi în chip de Prunc Preasfânt ca pe noi, oamenii, să ne ridice din blestemul păcatului strămoşesc prin Jertfa şi Învierea Sa.
Creştinii sărbătoresc pe 25 decembrie Crăciunul. În această zi prăznuim Naşterea în Betleemul Iudeei a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care s-a petrecut în urmă cu două milenii. Prin cuvintele Naşterea Domnului înţelegem din perspectivă teologică Naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, adică, Cel Născut din veci din Tatăl, Fiul Cel Unul Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu Se naşte în timp din Maica Fecioară Preacurată. Fiul lui Dumnezeu, Cel prin care toate au fost aduse din nefiinţă la fiinţă, vine în lume ca să mântuiască neamul omenesc.
Pentru noi, românii ortodocşi, sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este momentul din an când cinstim venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu şi ne manifestăm această mare bucurie prin frumoasele noastre colinde şi mai ales prin participarea la sfintele slujbe în bisericile ce umplu de lumină sfântă pământul ţării noastre în ziua binecuvântată a Crăciunului.






.jpg)