Desăvârşirea se dobândeşte în timp, printr-un efort constant
Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. Matei 5, 42-48
Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă la desăvârşire: „Fiţi dar desăvârşiţi, precum Tatăl vostru desăvârşit este”. Desăvârşirea se dobândeşte în timp, printr-un efort constant. Creştinul nu poate spune că a fost desăvârşit doar într-o anumită zi sau într-un anumit interval de timp. Desăvârşirea este conturul sfinţeniei unui om. El nu mai trăieşte după legile înguste ale acestei lumi, ci după legile lui Dumnezeu. Trăieşte în lume, dar vede lumea prin ochii lui Dumnezeu. Nu este de ajuns să nu mai faci răul, ci trebuie să nu mai ai această pornire în inima şi-n mintea ta. Când se referă la desăvârşire, Domnul Hristos ne arată şi cum putem ajunge la ea. Trebuie să fii un om care respectă poruncile lui Dumnezeu, este drept şi lucrează dreptatea, nu face răul, este moral, nu jură strâmb, este sincer şi onest, nu este răzbunător, este demn, iubeşte, binecuvântează şi se roagă pentru toţi semenii săi. Sfântul Grigorie de Nazianz ne îndeamnă să fim „o mică reflecţie a unei mari Lumini”.