Despre îngerii omului de astăzi

Un articol de: Daniela Șontică - 09 Noiembrie 2010

Auzim adesea apelativul "îngeraş" adresat unui copil drăgălaş, cuminte şi ascultător. De asemenea, oamenii sunt înclinaţi să spună şi despre o fată extraordinar de frumoasă, cu chip nevinovat, că arată ca un înger. Când cineva face mult bine cuiva, ajutându-l şi purtându-i de grijă, este catalogat drept îngerul păzitor ale acelei persoane.

Toate acestea, pentru că ne imaginăm că numai îngerii pot avea asemenea atribute şi că ei sunt deasupra oamenilor, prin situarea în apropierea lui Dumnezeu şi prin faptul că nu pot fi ispitiţi trupeşte ca noi. Iubim îngerii pentru că sunt mereu porniţi să împlinească binele şi să întruchipeze frumosul. Sunt de înţeles anumite transferări de imagine şi trimiteri cu gândul şi vorba la îngeri, aceste făpturi create de Dumnezeu spre a avea doar duh şi a-şi împlini misiunea în virtutea acestei ipostaze. În paralel cu dreapta învăţătură despre îngeri, desprinsă din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia Bisericii, s-a creat însă şi o falsă percepţie despre îngeri. În era cinematografiei, a televiziunii şi a intensei comunicări mediatice au apărut tot mai multe scenarii fantasmagorice şi rătăcite care lasă să se înţeleagă că îngerii sunt întruchiparea oamenilor buni care au murit şi au ajuns în cer. Este dăunător pentru sufletul unui copil să afle din filme, în special din cele americane, că "mama n-a murit, ea s-a transformat în îngeraş şi ne veghează de sus, din ceruri". Pe de o parte, copiilor li se creează un handicap de înţelegere a adevărului despre viaţă şi moarte, cu scuza de a evita un şoc la vârste prea fragede. Iar pe de altă parte, le este sădită în suflet convingerea că toţi oamenii ajung în cer după ce mor, indiferent ce viaţă au avut. În plus, nu se mai ştie ce este cu adevăraţii îngeri, toate cunoştinţele astfel propagate pe diverse căi făcând un amestec aiuristic în mintea copiilor. Toate acestea vin din necunoaşterea învăţăturii creştine adevărate, din necitirea Scripturilor, din rătăcirea religioasă în care se află societatea omenească a zilelor noastre, ca efect al desprinderii din Biserica apostolică, dar şi din melanjul propriu mişcării New Age. Regizorii şi scenariştii promovează astfel de teorii false pentru că, pe de o parte, nici ei nu cunosc adevărul, iar pe de altă parte, filmele au mai mult succes când poveştile pe care le spun au o doză de mister şi ceva nou faţă de ceea ce deja lumea cunoaşte. Dacă privim şi în ograda ţării noastre, declarată ortodoxă într-o majoritate covârşitoare, constatăm că nici noi nu stăm mai bine la capitolul acesta. Imaginea îngerilor este supărător folosită, exploatată până la blasfemie în aşa-zisele emisiuni de divertisment ale televiziunilor comerciale. Nu există nici o legătură între domnişoarele despuiate şi îngerii zugrăviţi în icoanele noastre. Nu este deloc de dorit, dar se practică la noi alăturarea şi chiar suprapunerea unor lucruri diametral opuse pentru a se obţine fidelizarea unor telespectatori care altfel au mult bun-simţ, dar care nu sunt consultaţi. Nu ne întreabă nimeni dacă dorim să vedem "îngeriţe" cu decolteuri şi picioare dezvelite, dar cu aripioare albe lipite de spate. Probabil că omul contemporan s-a săturat să trăiască printre oameni cu defecte asemenea lui şi doreşte traiul printre îngeri. Dar măcar dacă dorinţa lui ar fi curată, iar căutarea lui asiduă şi în concordanţă cu învăţătura despre îngeri. Şi măcar de ar exclama şi el ca în psalmul arghezian: "Îngerii tăi grijeau pe vremea ceea/ Şi pruncul şi bărbatul şi femeea.// Doar mie, Domnul, veşnicul şi bunul,/ Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul...".