Să nu lăsăm să treacă anii fără să citim

„Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri...”

Bag seama că e deformație profesională: aproape orice imagine mă duce cu gândul la cuvântul scris, în cazul acesta la Mihai Eminescu, pe care-l vom comemora peste o săptămână.

Trecut-au 188 de ani din 8 iunie 1838, când la Colegiul „Sf. Sava” s-a deschis prima bibliotecă publică din București. Biblioteca Teleki-Bolya, din Târgu Mureş, i-o luase înainte, fiind construită între anii 1799 și 1804, în vreme ce cartea cea mai veche tipărită pe teritoriul României a fost Liturghierul lui Macarie, realizat în anul 1508 de către călugărul Macarie de la Mănăstirea Dealu, de lângă Târ­goviște, în limba slavonă, iar primul volum în limba română este Tetraevanghelul lui Coresi, apărut în anul 1561 la Brașov. Așadar, patru secole și jumătate de tipărituri.

Conform celor mai recente date oficiale publicate de Institutul Național de Statistică, în România funcționează 8.263 de biblioteci (inclusiv filiale), deservind aproximativ 2,4 milioane de utilizatori activi. 72% sunt biblioteci școlare, circa 1.800 biblioteci publice (inclusiv Biblioteca Națională, cele județene, municipale și comunale), iar restul sunt biblioteci specializate și universitare. E trist să afli că s-au închis aproape tot atât de multe, adică peste 8.200, din diferite motive, dar, totuși, oricare dintre noi are posibilitatea să apeleze la o bibliotecă și, lucru esen­țial, accesul la cărțile lor este gratuit sau contra unei sume simbolice, gen 10-20 de lei pe an. Așa încât pretextul „Aș citi, dar n-am bani de cărți” n-are nici o bază reală. Ca să nu mai vorbim că volumele se pot împrumuta și de la rude, prieteni, colegi, și nu puține administrații locale, instituții sau firme (cafenele, în special) au adoptat sistemul dulăpioarelor publice în care fiecare poate aduce sau lua o carte. Am găsit așa ceva nu doar prin parcuri, ci și pe aleile Spitalului de Psihiatrie Voila - și unde ar putea fi cărțile mai de folos decât acolo?

În România se publică anual peste 30.000 de titluri noi, într-un tiraj total de aproximativ 20 de milioane. E puțin, chiar foarte puțin, ţara noastră având cea mai mică piață de carte din Uniunea Europeană raportată la numărul de locuitori, dar nu cred că justifică faptul că, în conformitate cu sondajele şi statisticile care se fac, se pare că jumătate dintre români nu citesc nici o carte pe parcursul unui an. În definitiv, 20 de milioane de volume (noi, să ne înțe­legem!) înseamnă una de fiecare și, mai în glumă (deși nu prea e de râs), mai în serios, am putea întreba pe oricine: „Ți-ai citit cartea ta anul trecut?”

În fapt, cărţilor nou apărute li se adaugă cele 153-154 de milioane de volume deja existente în bibliotecile publice, plus cele din bibliotecile personale, imposibil de contorizat, dar deloc neglijbile.

Aşadar, cărţi există şi pot fi citite pe gratis - şi-atunci ce lipsește? Timpul? Hai să fim serioși. Potrivit diverselor studii de piață și monitorizări, românii se uită la televizor în medie între 4 și 4,5 ore pe zi, așa că...

Școala, săraca, face tot ce poate pentru a crea elevilor bunul obicei de a citi. Mass media - mai sub­țire. Nu rămâne decât ca noi, între noi, să ne încurajăm să citim, pentru că altfel riscăm să treacă anii ca nori lungi pe șesuri și într-o zi să ne-ntrebăm: Oare cine a spus asta?

Ar fi păcat.