Inteligența Artificială, analize necesare

Cât de nou mai poate fi ceva sub soare de când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și a împlinit Jertfa Sa pentru mântuirea noastră?

Totuși, în ultima vreme, suntem tentați să credem că se întâmplă ceva nou - Inteligența Artificială (IA sau, în engleză, AI). În treacăt fie spus, constatăm că prin scrierea cu majusculă i s-a oferit deja un statut personal. Noutatea este de natură să încânte, să bulverseze, să îngrijoreze și chiar să provoace fobie și panică. Este, de aceea, pe deplin explicabil de ce atât de mulți oameni, fie doar obișnuiți, dar mai ales din rândul specialiștilor dezbat problema, mai ales când vine vorba despre ce ar putea deveni IA sau ce am putea noi deveni în viitor din cauza/datorită ei.

Se emit deja atât de multe teorii și opinii de către oameni de știință, economiști, filosofi, sociologi, ar­tiști, scriitori, teologi, formatori ai tinerelor generații, încât este greu să te orientezi și nu știi pe cine să crezi.

Cele mai liniștitoare teorii consideră că Inteligența Artificială este doar o dimensiune a tehnicii, menită să ducă orice știință și cunoaștere umană spre frontiere inimaginabile, dar spre binele societății omenești.

John Lennox, profesor de matematică la Oxford, dar și om de știință care pune mereu în dezbatere ideile științifice și filosofice cu credința creștină, a scris deja două cărți foarte prizate în mediul academic britanic, traduse și la noi: „2084 și revoluția AI” și „Dumnezeu, AI și viitorul omenirii”. El pune întrebări de genul: Poate AI înlocui credința, conștiința și libertatea umană? Suntem condam­nați la distopia descrisă de George Orwell în celebra sa carte „1984”?

Scriitorul american Eliezer Yudkowsky emite ideea că „principalul pericol ridicat de Inteli­gența Artificială nu e atât eșecul, cât reușita sa”, după cum rezumă ideea Mircea Duțu într-un articol.

Desigur, sunt mulți teoreticieni care critică exaltarea de domeniul science-fiction a unor miliardari ai lumii dispuși să investească în dezvoltarea marilor hub-uri de IA și care prevăd, își doresc o omenire care să locuiască în spațiul cosmic, în care IA să aibă propria autonomie și să interfereze cu conștiința umană (dacă nu cumva s-o acapareze), dacă așa ceva ar fi posibil.

Semnalele de alarmă trase se referă și la implicațiile transumaniste, la dorința de tinerețe veșnică și la refuzul de a îmbătrâni și pretenția de a avea o viață nemuritoare, prin soluțiile medicale oferite de IA.

Nu mi-am propus trecerea în revistă a tuturor ideilor referitoare la temeri și speranțe privind IA. Am vrut doar să atrag atenția asupra faptului că este nevoie ca și din mediul academic ortodox românesc, împletit cu buna cunoaș­tere științifică, să se nască puncte de vedere cu privire la aspecte de ordin teologic, moral, etic și uman ale influenței IA asupra vieții umane. Ar fi de folos ca opiniile unor personalități precum conf. univ. dr. Adrian Lemeni, arhid. lect. univ. dr. Adrian-Sorin Mihalache, pr. prof. Emanoil Băbuș și ale altora asemenea să fie mai auzite în societatea contemporană spre edificarea celor interesați, prin conferințe de amploare, promovate corespunzător, și prin apariții mai dese în spațiul public cu astfel de analize.