Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Opinii › Repere și idei › O zonă binecuvântată

O zonă binecuvântată

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Repere și idei
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 23 Noiembrie 2026

Zona bisericii bucu­reș­tene Mavrogheni, cu hramul Izvorul Tămăduirii, este una cum s-ar putea să nu mai fie alta: în acest teritoriu nu foarte întins, de cam un hectar, se află, în afara bisericii, nu mai puțin de trei muzee mari, o școală de referință, Strada Monetăriei și segmentul dinspre Piața Victoriei al celebrului și frumosului Bulevard Kiseleff, dominat de verdele arborilor.

Și, dacă numele Străzii Monetăriei e mai puțin cunoscut, trebuie să știm că artera îl poartă deoarece aici a funcționat primul sediu al Monetăriei Statului, inaugurat în anul 1870, și s-au bătut primele monede naționale moderne ale României!

În plus, pe Monetăriei se află biserica, școala, o grădiniță și una dintre laturile Muzeului Național al Țăranului Român, cunoscut de toată lumea sub acronimul MȚR și care, după o istorie tumultuoasă în care o perioadă a fost silit să găzduiască artefactele PCR, a renăscut într-o Săptămână Luminată a lui 1993, mai exact în a doua zi de Paște. Acum, el prezintă la parter expoziția permanentă „Lumea creștinească”, despre care Ziarul Lumina a scris pe îndelete. În același timp, MȚR este, de multă vreme, un mare centru multicultural, în care, pe lângă expunerile permanente și cele ocazionale, au loc spectacole de teatru, proiecții de filme, lansări de carte și, în curte, un foarte iubit târg cu de toate.

Al doilea muzeu este, peste șosea, Muzeul Geologic Național, o insti­tuție unică în țară, organizată ca un tratat vizual de științe geonomice într-o clădire istorică și găzduind o colecție de 85.000 de eșan­tioane, dintre care peste 7.700 expuse permanent. Și, pentru a atrage copiii, în exterior s-a amenajat un mic Jurasic Park!

Doar un pic mai departe, chiar în Piața Victoriei, se află Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, reorganizat în 2009- 2011 într-un format mai mult decât spectaculos și deținând aproape 2 milioane de piese și exemplare (sic!), dintre care aproximativ 2.000 expuse permanent.

Despre Biserica Mavrogheni, înființată și ctitorită în 1787 (de notat că la vremea aceea aici se termina Bucureștiul și începea pădurea!) de domnitorul Țării Româ­nești, Nicolae Petru Mavrogheni, împreună cu soția sa, Maria, Ziarul Lumina a scris și cu siguranță va mai scrie de multe ori, mai ales că, pe lângă dimensiunea ecleziastică, parohia ridică în curtea sa primul centru medical din România pentru copiii cu autism sau cu sindrom Down, o operă socială cu totul ex­cep­țională. De altfel, toată incinta bisericii trece printr-un marcat proces de transformare, mai exact de înfrumusețare.

De un asemenea proces a beneficiat și Școala „Ion Heliade Rădu­lescu” de alături, o unitate de învă­țământ de bine cunoscut prestigiu, ființând într-o clădire monument de arhitectură, proiectată de arhitectul italian Giulio Magni și construită în 1895 într-un stil cu in­fluențe tradiționale românești, orna­mente din ceramică smălțuită, turnuleț și o fântână-cișmea cu vas-scoică. Renovarea s-a încheiat în 2020, dar rămăsese de refăcut gardul, și el o operă de artă. Ei bine, zilele acestea se înfăptuiește și aceas­tă lucrare!

Cu adevărat o zonă binecuvântată de Dumnezeu, în care trecutul este cinstit așa cum se cuvine, spre binefacerea prezentului și a viitorului.