Mitropolitul Ioan la 75 de ani: o inimă care bate pentru comunitate

Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, aniversează, cu ajutorul Părintelui ceresc, binecuvântata vârstă de 75 de ani.

Născut la data de 14 noiembrie 1951, din părinții Ilca și Ioan Selejan, în localitatea Petrani, județul Bihor, Înaltpreasfinția Sa este un arhipăstor emblematic al Bisericii noastre dreptmăritoare.

Păstorirea sa este apreciată la nivel eparhial și național nu numai datorită profunzimii teologice, ci mai ales pentru faptul că, din dragoste profundă față de enoriașii aflați în lipsuri și suferințe, se implică permanent în activitățile social‑filantropice ale Arhiepiscopiei Timișoarei.

Traseul biografic al Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan îmbină, în chip armonios, rigoarea științelor exacte cu vocația sacerdotală. Astfel, înainte de a îmbrățișa definitiv viața monahală, Înaltpreasfinția Sa a absolvit, în anul 1976, Facultatea de Instalații și Automatizări din București.

Ulterior, a urmat cursurile Seminarului teologic de la Craiova, absolvite în anul 1986 și pe cele ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu, al cărui licențiat a devenit în anul 1990. Din anul 1980, inginerul Ioan Selejan a fost închinoviat ca viețuitor la Mănăstirea Lainici din defileul Văii Jiului.

În perioada studenției la București, viitorul ierarh frecventa, duminical, biserica aflată vizavi de universitate, cânta la strană și trăgea clopotele, așa cum mergea de mic în satul natal și în bisericile de pe Valea Bistrei, unde se angaja pe perioada vacanței de vară. Vestea despre participarea sa la Sfânta Liturghie a ajuns și la urechile conducerii universitare. Așa se face că, într‑o zi, rectorul a intrat în sala unde studenții erau la curs și i‑a solicitat studentului Ioan Selejan să o părăsească de îndată. Pe holul clădirii, același rector i‑a spus imperativ să părăsească și facultatea. Șocat de cele întâmplate, tânărul student a avut totuși curajul să întrebe de ce este acuzat și sancționat? Răspunsul rectorului a fost scurt: pentru că tu crezi în Dumnezeu! Unul dintre profesorii care îl apreciau pe studentul Selejan pentru rezultatele sale deosebite la examene și participarea activă la seminarii, Nicolae Mirea, a auzit despre cele întâmplate, l‑a chemat în cabinetul său și l‑a întrebat de ce a fost sancționat. `Pentru că eu cred în Dumnezeu și frecventez biserica”.

 La încheierea discuției, înțeleptul și curajosul profesor i‑a spus: „Mergi și continuă studiile, pentru că acasă la mama mea este o candelă la icoană, care nu se stinge niciodată!”.

Alt episod din viața Înaltpreasfinției Sale, la fel de puțin cunoscut, s‑a derulat în decembrie 1989, când Părintele Mitropolit Ioan era student în anul IV la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu. Odată cu declanșarea revoluției la Timișoara, conducerea institutului a hotărât ca studenții să plece mai repede cu câteva zile în vacanța de sfintele sărbători ale Nașterii Domnului. Fiind fiu duhovnicesc al Arhiepiscopiei Craiovei, studentul Ioan Selejan a plecat la Craiova, unde Mitropolitul Nestor Vornicescu îi oferise o chilie în incinta Centrului eparhial.

După sosirea sa, au început protestele și în Cetatea Băniei, mulțimea protestatarilor craioveni adunându‑se în fața sediului județean de partid, apărat de soldați înarmați și de TAB‑uri. La un moment dat, un TAB a încercat să‑și croiască drum printre manifestanții agitați, expuși pericolului de a fi striviți. Momentul a dat naștere unei altercații între protestatari și soldații care însoțeau vehiculul militar.

Sesizând periculozitatea acelei situații, monahul Ioan Selejan a intrat în mulțime și a reușit să‑i liniștească pe militari și pe civilii furioși. A luat apoi legătura cu ofițerul care avea comanda și a scos TAB-urile din mulțime fără a fi înregistrate victime. Actul său de curaj a fost filmat de către agenții Securității, iar noaptea a primit un `musafir nepoftit”. Un glonț tras din apropiere a lovit sticla din fereastra chiliei sale.

`M‑am rugat atunci, mărturisește Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, mai mult ca oricând, ca Dumnezeu să izbăvească țara și mă gândeam că, dacă revoluția nu va învinge, mă vor aștepta nu puțini ani de temniță grea ori poate chiar un glonț”.

Hirotonit ierodiacon (la 6 august 1990) și ieromonah (15 august 1990), viitorul mitropolit a fost rânduit în ascultarea de stareț al mănăstirii de metanie, Lainici, pe care a îndeplinit‑o, cu har și dar, în perioada 1990‑1994. În acei ani de rugăciune, slujire și trudă administrativ‑gospodărească, Ioan ieromonahul a aprofundat temeinic tainele vieții călugărești, împreună cu viețuitorii împovărați de ani din lavra Văii Jiului, dedicați ascezei și respectării tradițiilor moștenite de la Sfinții Calinic de la Cernica și Irodion de la Lainici. Așa a așezat la temelia formării sale duhovnicești coordonatele unei slujiri ce avea să marcheze profund comunitățile păstoriților din Episcopia Covasnei și Harghitei, vreme de două decenii și, din anul 2014, din Arhiepiscopia Timișoarei.

Pregătirea teologică și dorința de cercetare a Sfintei Scripturi l‑au recomandat pe tânărul ieromonah Ioan Selejan pentru continuarea studiilor la Ierusalim. Vreme de trei ani, Înaltpreasfinția Sa a urmat, în paralel, două studii de doctorat la Institutul Biblic de la Ierusalim, unul în Studii biblice și celălalt în Orientalistică și Egiptologie.

Tot în perioada ierusalimiteană, mitropolitul nostru a fost hirotesit arhimandrit și a slujit la biserica românească din Cetatea Sfântă. Pentru o perioadă de timp, Înaltpreasfinția Sa a îndeplinit acolo și ascultarea de Superior al Așezămintelor Românești din Israel.

În anul 1994, arhimandritul Ioan Selejan a fost chemat în țară, deși nu isprăvise studiile de doctorat și a fost ales, de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre, Episcop al nou-înființatei Episcopii a Covasnei și Harghitei.

Timp de două decenii a ostenit „în munți”, cum se exprimă adesea, pentru a pune pe picioare, în condiții de multe ori ostile, o eparhie care nu avea nici o structură administrativ‑bisericească. Prin pilduitoarele sale osteneli, Episcopul Ioan, ridicat ulterior la rangul de Arhiepiscop onorific, Eparhia Covasnei și Harghitei a înflorit, așa cum frumos scris Isaia prorocul: „Să tresalte de bucurie pustiul și pământul uscat; să se veselească stepa și să înflorească...” (35, 1).

Pământ uscat și pustiu din punct de vedere spiritual, episcopia primește viață, bucurie și binecuvântare. Bisericile aflate în ruină sunt reconstruite, cele degradate sunt restaurate, lăcașuri noi sunt ridicate, fiecare parohie își primește păstorul, mănăstirile vechi sunt întărite și altele noi, frumoase și impunătoare, sunt construite. Tinerii sunt îndrumați spre teologie, medicină, drept etc., sunt înființate fundații, asociații, așezăminte culturale ale românilor, muzee, ziare, reviste și edituri, se organizează manifestări științifice. Arhiepiscopul Ioan devine astfel un stâlp de neclintit al Bisericii în acele locuri cu populație românească minoritară și un făclier al identității românești în inima Transilvaniei.

Aureolat de asemenea împliniri pastorale și duhovnicești, Aarhiepiscopul Ioan Selejan a fost propus de Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Timișoarei - la dorința preoților, monahilor și credincioșilor timișoreni - pentru a fi nominalizat candidat la ocuparea scaunului vacant de Mitropolit al Banatului.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, dorința bănățenilor a fost împlinită de Sfântul Sinod și, la 28 decembrie 2014, Aarhiepiscopul Ioan al Covasnei și Harghitei a fost întronizat în Catedrala Mitropolitană, ca Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului. Din acel moment, chiriarhul nostru a adus un suflu nou în Banat, caracterizat prin simplitate, deschidere față de credincioși, clerici și monahi, față de mediul academic‑universitar, de confesiunile creștine și de comunitatea israelită și, mai cu seamă, față de instituțiile filantropice de stat ori private.

Sub înțeleapta sa arhipăstorire și în Banat au fost construite, renovate, pictate, repictate, restaurate zeci de biserici, din rândul cărora fac parte cele monument istoric, din lemn și zid. În cei 12 ani de arhipăstorire, fiecare lăcaș aflat în șantier a primit vizita Înaltpreasfinției Sale, fiind deja de notorietate faptul că Ioan Selejan este un „arhipăstor itinerant”.

Mănăstirile eparhiei se bucură, la rândul lor, de sporita atenție a ierarhului nostru, atât în ceea ce privește obștea monahală și rânduielile specifice, cât și pentru întreținerea bisericilor, paracliselor, corpurilor de chilii etc.

Învățământul teologic este una din preocupările de suflet ale Părintelui Mitropolit Ioan. Datorită implicării sale, Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” a devenit o unitate de învățământ preuniversitar de stat, fiind primul liceu ortodox acreditat de Ministerul Educației Naționale. Acum, liceul oferă școlarizare completă pentru ciclurile preșcolar, primar, gimnazial și liceal.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioan oferă apoi o susținere constantă Catedrei de Teologie din cadrul Facultății de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest. Printr‑o colaborare strânsă cu conducerea Universității de Vest, studenții teologi au fost aduși de la marginea orașului într‑un sediu nou, situat în zona centrală, complet renovat și dotat la standarde europene, în incinta lui fiind amenajat un paraclis pentru rugăciune, practică liturgică și omiletică.

Dincolo de responsabilitățile administrative‑bisericești, Mitropolitul Ioan este cunoscut ca un ierarh misionar și profund uman. Înaltpreasfinția Sa se bucură de prețuire și afecțiune pentru faptele sale de o rară noblețe: vizitele frecvente la spitalele din Timișoara, Lugoj, Jebel și Gătaia, pe seama cărora donează aparatură medicală, mobilier și alimente, la așezămintele pentru vârstnici și oamenii străzii, alături de care își sărbătorește onomastica și cărora le oferă alimente și articole de îmbrăcăminte.

De mare folos a fost îndeosebi ajutorul acordat de Arhiepiscopia Timișoarei, prin implicarea directă a Părintelui Mitropolit Ioan, pentru spitalele din orașul nostru și din județ, în perioada pandemiei. Atunci au fost confecționate de către măicuțele de la Centrul eparhial lenjerie de pat, prosoape etc., în cantitate foarte mare și au fost distribuite unităților medicale aparatură și alimente. De asemenea, preoții din aceste unități au fost prezenți zilnic în mijlocul bolnavilor, pentru rugăciune, încurajare și mângâiere.

În vremuri grele, când unele zone din țară au fost afectate de inundații catastrofale, chiriarhul bănățean a mobilizat preoții, monahii, asociațiile și fundațiile bisericești și sinistraților le‑au fost trimise camioane cu unelte, materiale de construcții, haine, alimente și sume apreciabile pentru reconstrucția caselor.

Familiile cu mulți copii, inclusiv cele preoțești și cu nevoi materiale sunt ajutate mereu, sărmanilor pe care îi găsește pe întinsul Banatului, adăpostiți prin magazii, grajduri, dependințe și chiar familiilor deținuților le construiește ori le cumpără case. Nu de puține ori încarcă mașina cu alimente și pornește, la ceas de seară, însoțit de monahii de la mitropolie, pentru a aduce mângâiere unor suflete care nu au posibilitatea de a pune pe masă o coajă de pâine.

Pentru Părintele Mitropolit Ioan, prezența în mijlocul celor „necăjiți și întristați” reprezintă esența Evangheliei trăite și cea mai mare bucurie a vieții.

De aceea, la popas aniversar, aducem mulțumirile noastre sincere Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, pentru dragostea părintească, dăruirea și înțelepciunea cu care călăuzește pașii preoților, monahilor și credincioșilor bănățeni pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu.