Despre adevăr - Relații sculptate de onestitate

Toți avem „scheleți” în șifonierul din apartament. Este o metaforă cuvântul „scheleți” și se referă la aspecte din noi sau despre noi pe care nu am dori ca aceia din jur să le cunoască, nici măcar cei foarte apropiați. Multe relații se degradează treptat, din cauza umbrei pe care o ascundem cu orice preț. Poate este vorba de probleme financiare, minți, îți place să bârfești, ai o viață dublă, ai făcut avort, ești într-o relație, dar mai schimbi mesaje cu o veche iubire, îți trădezi prietenii, ești egoist, impulsiv, violent fizic și verbal, pune aici orice defect, orice secret întunecat despre tine, pe care l-ai ține ascuns cu orice preț. 

Orice „bubă” despre care crezi că nimeni nu va afla nimic, orice slăbiciune a caracterului și acțiunilor tale pe care o dorești ascunsă de ceilalți va exploda cu violență în relația de cuplu, în căsătorie, în tine. Apoi urmează răni sufle­tești care-și găsesc greu vindecare, lacrimi, pierderea încrederii, separare, durere, copii trau­matizați, divorț, ne-am luat de drag și ne-am despărțit de drac, cum se zice, pentru că am fost ipocriți de la început, am crezut că-l păcălim pe celălalt, dar ne-am tăiat craca de sub picioare.

Discuția nu este despre exce­lență morală… să arunce primul cu piatra cel care nu a greșit, nu a mințit, nu a rănit oamenii pe care-i iubește, nu a luat decizii păguboase pentru suflet, minte și trup, nu a fost lacom, nedrept sau necinstit.

Însă sunt contrariată de parada imaginii ireproșabile în exterior, a relației perfecte, a copiilor îngeri, a vieții desprinse din scenarii hollywoodiene, dar știu, din experiența lucrului cu oamenii, că gardul vopsit cu migală în exterior ascunde un mare leopard în interior.

„Domnii mei, e chiar atât de ne­crezut oare să vezi în ziua de azi un om care se căiește de pros­tia lui și-și recunoaște cinstit greșeala?”, spune părintele ­Zosima, în cartea „Frații Karamazov”, de Fiodor Dostoievski.

Nu afirm că este înțelept să-ți trâmbițezi defectele sau acțiunile de care nu ești mândru, ci mă refer la a nu minți, disimula, ascunde, pretinde că ești ceva ce nu ești. Când vorbim de o relație de cuplu, mai ales când se pune problema căsătoriei și a construirii unui viitor împreună, onestitatea și sinceritatea cu celălalt sunt vitale, de aici se naște încrederea, de aici ai o bază a adevărului, care este temelia oricărei relații împlinite.

Adevărul brut despre tine este necesar și esențial ca partenerul să-l cunoască, pentru că atunci când alegi un om, alegi un destin pe care-l împărțiți împreună.
În relațiile din zilele noastre observ că prioritățile țin de apa­rența ireproșabilă, atracția la cote maxime și distracția, toate acestea sunt o poleială ce cade jos mai devreme decât ai crezut, dacă la bază nu există comunicarea cu onestitate a cine ești tu, valorile tale, care sunt ariile în care ești vulnerabil, care-ți sunt defectele, în primul rând.

A doua condiție pentru a intra într-o relație este să ai viața în ordine: profesional, financiar, relațional, emoțional, spiritual, atât cât este posibil. Să intri într-o altă relație cu probleme vechi, pe lângă provocările ­curente, este rețeta parafată a eșecului.

Un om matur intelectual și emoțional își face ordine în viață și nu cară după el bagaje vechi, pe care să le pună apoi pe umerii tăi, fie că vorbim de situații delicate din alte relații, probleme familiale, financiare, emoționale. Un partener matur este acel om implicat deplin în a-și gestiona mizeria din ograda lui, fără a o pune în brațele tale.

Nu este responsabilitatea ta să „repari” viața altcuiva, nici un adult nu este un copil de crescut, de răsfățat, ci fiecare adult este necesar să-și gestioneze bagajele vieții lui.

Poți fi un sprijin, dar nu mai implicat decât este celălalt în a se ajuta pe el și a-și rezolva problemele din trecut sau prezent. Dacă tu ai probleme cronice, dar nu ai făcut tot ce ține de tine pentru a le rezolva, dă-mi voie să mă îndoiesc de calitatea ta de bun partener și chiar prieten de la care aș avea ceva de învățat.

Mă îndoiesc tare mult de un om la maturitate care nu și-a găsit încă vocația, majoritatea relațiilor lui sunt disfuncționale, nu are o disciplină zilnică și rutine sănătoase, este dependent de sub­stanțe sau comportamente, nu este educat, nu are planuri de viitor, obiective, nu investește în el, este o victimă perpetuă care-ți consumă energia, nu poți avea încredere în cuvântul lui, nu are o etică a muncii sau un minim spirit civic, că a făcut tot ce a ținut de el pentru a-și gestiona viața, dar tu ești ambasador al Crucii Roșii pe planeta răniților și vrei să-l salvezi, să-l ajuți, să-l repari, să-i dai o șansă.

În realitate ești doar o altă gazdă pe care o parazitează o perioadă, până găsește altă victimă și, în final, sufletul tău va învăța o lecție grea dintr-o astfel de dinamică.

Auzeam în adolescență expresia „iubirea este oarbă, dar căsătoria te face să deschizi ochii”. Fals! Nu căsătoria este problema, ci persoana ta. Căsătoria este doar mijlocul prin care defectele tale sunt vizibile cu claritate, ce ai ascuns sub preș iese la iveală, egoismul tău este expus, zgârcenia, lăcomia, indisciplina, (prea)curvia, răutatea, prefăcătoria, depen­dențele, comoditatea, fiecare defect al caracterului este răscolit și provocat.

Relațiile sunt cea mai importantă școală a transformării personale, căsătoria și copiii sunt cea mai puternică lupă pentru ce ești în profunzime și fisurile din caracter, dincolo de aparența pe care vrei să o vinzi.