Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 681-682 „Unui ucenic, care se certa cu cei din jur, (Protos. Nicodim Măndiță) i-a zis: - Nu este
Deprinderea răbdării
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 600
„Învață-te a răbda (spunea Protos. Vichentie Mălău). Vezi pe Avraam cum l-a chemat din pământul asirienilor și i-a făgăduit pământul Palestinei: Ție-ți voi da pământul acesta și seminției tale pe care o voi înmulți ca stelele cerului (Facerea 15, 18). Și el n-a cârtit că ajunsese bătrân și nu i se împlinise făgăduința de fiu și de înmulțirea seminției sale. Ci a rămas mereu tare în credința sa. Că nevasta îmbătrânea, iar cu credința întinerea. Dumnezeu toate le face și le preface precum voiește. Când în Avraam murea firea de bătrânețe, a înviat făgăduința lui Dumnezeu. Urmează credinței lui Avraam. Dar noi un an ne rugăm și apoi ne depărtăm. Doi ani postim, apoi încetăm. Deci să nu slăbim, căci Cel ce S-a făgăduit lui Avraam și nouă S-a făgăduit. Veniți către Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 9, 28). El deci ne făgăduiește milă. Pentru tine a venit pe pământ și tu nu-L crezi pe El pe cuvânt?
Noi ne sfiim să ridicăm jugul Lui și prin ușa cea strâmtă să intrăm. Preferăm marea păcatelor.
Tu, când ai cerut, nu ai avut credință, sau n-ai cerut ceea ce era de folos sufletului tău sau n-ai stăruit. Că scris este: Că întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre și Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui (Matei 24, 13).
Vei zice însă: știe Dumnezeu inima celor ce se roagă. Că n-are Dumnezeu nevoie de cererea noastră. Că bun fiind, plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți… Dar Împărăția lui Dumnezeu fără fapte și stăruință nu o vei lua.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)



.jpg)


