Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 399-400 „(Mitropolitul Veniamin Costachi spunea): - Iubiții mei fii și frați! Dacă adevărata glorie,
Cuvioși cu darul vindecării
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 359-360
„Deși petrecea în obște, Sfântul (Iosif de la Văratec) ducea viață duhovnicească în asceză și necontenită rugăciune. Iar pentru sfințenia vieții sale a fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul vindecării și al mângâierii oamenilor. Zilnic veneau la el mireni și călugări pentru cuvânt de folos. Veneau oameni bolnavi de duhuri necurate și se întorceau înapoi mângâiați și vindecați.
Cuviosul Iosif fiind înaintevăzător, doar cât privea pe cineva în față, înțelegea de ce patimi și gânduri era luptat sau de ce boală suferea. De aceea, cunoscând pricina, vindeca pe toți cu rugăciunile sale, căci era unul din cei mai renumiți duhovnici și dascăli ai rugăciunii din ținutul Neamț.
Sfântul Cuvios Iosif a fost și un râvnitor apărător al dreptei credințe. Văzând că unele din ucenicele sale, neștiind Sfintele Scripturi, sunt tulburate din vorbirea cu cei de alte credințe, a scris cărți pentru întărirea lor în mărturisirea Ortodoxiei. De asemenea, de la Sfântul Iosif ne-a rămas și un tipic pentru deprinderea rugăciunii inimii.”
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 672-673
„Timp de 33 de ani, Părintele Calistrat (Bobu) a fost o făclie mereu aprinsă pentru călugării și credincioșii din Banat. Un adevărat păstor, duhovnic și părinte pentru toți. Cel mai mult iubea biserica și rugăciunea. Ziua și noaptea zăbovea în fața sfântului altar. Săvârșea dumnezeiasca Liturghie cu bucurie și cutremur, spovedea și mângâia pe oameni, mărturisea și apăra dreapta credință și se ruga pentru toți.
Pentru smerenia și blândețea inimii lui a primit de la Dumnezeu darul vindecării și al izgonirii duhurilor necurate din oameni. Că nu puțini din cei care alergau la el primeau sănătate și mângâiere. Pentru aceea, credincioșii din partea locului îl cinsteau ca pe un adevărat părinte duhovnicesc al Banatului.
În primăvara anului 1975 Protosinghelul Calistrat s-a săvârșit cu pace în ziua Sfintelor Paști și a fost îngropat alături de biserica Mănăstirii Vasiova.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)



.jpg)


