Purtarea crucii

Sfântul Ioan Casian, Aşezămintele mănăstireşti, Cartea a IV-a, cap. 32-43, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 157-162

„Cine nu-şi ia crucea lui şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 38). Însă ai putea spune, poate: cum ar putea omul să-şi poarte crucea necontenit, sau în ce chip trăind cineva ar putea fi răstignit? Ascultă pe scurt lămurirea: Crucea noastră este frica de Domnul. Aşa cum cel răstignit nu mai are putință să-şi mişte mădularele după dorință, tot astfel nici noi nu trebuie să ne mai călăuzim vrerile şi dorințele noastre după ceea ce ne place şi ne încântă pentru moment, ci după legea Domnului, acolo unde ne va țintui ea. Şi precum cel pironit pe lemnul crucii nu se mai uită la cele prezente, nu se mai gândeşte la simțămintele sale, nu mai este chinuit de nelinişte şi de grija zilei de mâine, nu mai este îmboldit de nici o dorință de avere, nu mai este aprins de nici o trufie, de nici o luptă, de nici o pizmă, nu mai suferă pe urma nici unei jigniri prezente, nu-şi mai aminteşte de cele îndurate şi, deşi încă respiră în trup, crede că e mort pentru toate ale lumii, văzul inimii sale fiind îndreptat într-acolo, unde nu se mai îndoieşte că va trece curând, tot aşa şi noi, străpunşi de teama de Domnul, se cuvine să fim morți pentru toate acestea, adică nu numai pentru patimile cărnii, dar chiar pentru cele lumeşti; ochii sufletului vor fi ațintiți într-acolo, unde trebuie să nădăjduim în fiecare clipă că vom porni. În acest fel vom putea avea într-adevăr ucise toate poftele şi îmboldirile trupeşti.”

Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXXV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, p. 214

„Când deci vin (diavolii - n.n.) noaptea la voi şi voiesc să vă grăiască cele viitoare şi spun: Noi suntem îngeri, nu le dați atenție, căci mint. Şi chiar de laudă nevoința voastră şi vă fericesc, nu-i ascultați şi nu-i credeți. Ci pecetluiți-vă (cu semnul crucii) mai degrabă pe voi înşivă şi casa şi vă rugați. Şi-i veți vedea făcându-se nevăzuți, căci sunt laşi şi se tem foarte mult de semnul crucii Domnului, fiindcă prin ea i-a dezbrăcat Mântuitorul, dându-i pe față.”