Despre „securitatea alimentară“

Relaţia dintre alimentaţie şi starea de sănătate este neîndoielnică. Din acest motiv este strict necesară monitorizarea cu atenţie a efectelor tuturor intervenţiilor din ce în ce mai frecvente în producerea alimentelor. Este adevărat că este necesar să se producă mai mult pentru acoperirea nevoilor unei populaţii mereu crescânde la nivel mondial, dar de aici şi până la artificializare în scopuri comerciale este cale lungă.

Marile companii au pus la punct tehnologii sofisticate de sporire a atractivităţii prin care se controlează artificial aspectul, gustul, culoarea, creşterea duratei de conservare, toate acestea prin adăugarea unor substanţe chimice (celebrele E-uri), mai mult sau mai puţin nocive. La toate acestea se adaugă reclame neverificate ştiinţific sau insuficient probate, care lansează afirmaţii ca: - stimularea imunităţii, (prin ceaiuri sau iaurturi); - scăderea în greutate (cu extrase de plante sau cu diverse feluri de fibre); - stimularea memoriei (diverse ceaiuri); - a potenţei sexuale (căpşuni, ţelină); - a fertilităţii şi alte propuneri alese cu grijă de specialiştii în marketing şi reclamă ai producătorilor sau ai reţelelor comerciale de desfacere a alimentelor. Mizând pe capacitatea de receptare şi influenţă asupra psihicului uman, veţi remarca că în aceste reclame apar cu o frecvenţă mare cuvinte ca: „specialiştii noştri“, „experţii au dovedit“, „în procent de 97% rezultate pozitive“, „efect garantat“ şi altele asemănătoare. Tot acest asediu mediatic năuceşte pe consumator, care, prins şi în capcanele subliminale ale reclamelor, întinde mâna automat în supermarket după un produs sau altul, fără a-l mai trece prin filtrul critic al propriei sale judecăţi. Această situaţie în care aproape că se poate vorbi de o „psihoză a alimentaţiei“ a determinat autorităţile naţionale şi internaţionale să ia măsuri care au fost încadrate în aşa-numita „securitate alimentară“. Comunitatea internaţională, alertată de riscurile care pot afecta sănătatea populaţiei printr-o alimentaţie necorespunzătoare, cauzată de tehnologiile menţionate mai sus, a instituţionalizat instanţe de asigurare a securităţii alimentare. Astfel, în Europa există Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară (EFSA), iar în SUA există o organizaţie numită „Urmărirea permanentă a alimentaţiei populaţiei“, cunoscută datorită logo-ului „Ce mâncăm în America“. De altfel, chiar Senatul american s-a implicat, elaborând un document intitulat „Raportul Comitetului Senatului american cu privire la nutriţie şi nevoile umane“. Cred că cei mai în vârstă dintre compatrioţii mei îşi mai aduc aminte că, prin anii â80, în ţara noastră se elaborase un program naţional „de alimentaţie ştiinţifică“. Acest program, făcut din comandă politică, deşi includea principii corecte, era neaplicabil deoarece pe piaţă nu se găseau decât stavrizi congelaţi şi tacâmuri de pasăre, iar unele fructe (banane, portocale, smochine, lămâi) se importau cu zgârcenie, numai de Crăciun. Har Domnului, toate acestea sunt de domeniul trecutului şi astăzi se pot alege toate cele necesare pentru o alimentaţie echilibrată. Şi, cum spunea un hâtru, „important este să evităm păcatul lăcomiei şi să învăţăm virtutea cumpătării“...