Rahitismul: prevenția începe din primele luni de viață

Rahitismul este o afecțiune a copilăriei caracterizată prin mineralizarea insuficientă a oaselor aflate în creștere. Atunci când organismul nu dispune de suficient calciu și fosfor, scheletul nu se dezvoltă corespunzător, iar oasele devin mai fragile și susceptibile la deformări. Una dintre cele mai frecvente cauze este deficitul de vitamina D, esențială pentru absorbția intestinală a acestor minerale și pentru dezvoltarea normală a sistemului osos.

De ce apare rahitismul

Rahitismul poate apărea din cauza unui aport insuficient de vitamina D sau calciu, dar și în afecțiuni care împiedică absorbția ori utilizarea acestora de către organism. Prematuritatea, deficitul matern de vitamina D, bolile intestinale asociate cu malab­sorbție și unele afecțiuni renale sau genetice pot crește riscul de apariție a bolii. 

Cum recunoaștem semnele rahitismului

La început, semnele pot fi discrete și ușor de trecut cu vederea. Pe măsură ce boala evoluează, pot apărea întârzierea creșterii, durerile osoase și modificările formei craniului. La nivelul toracelui pot fi observate deformări ale claviculelor și sternului, proeminențe la joncțiunea coastelor cu sternul, cunoscute drept mătănii costale, și evazarea coastelor inferioare. În formele severe pot apărea deformări ale membrelor inferioare și fracturi. Recunoașterea acestor manifestări și evaluarea pediatrică permit stabilirea diagnosticului și inițierea tratamentului adecvat. 

Prevenția începe devreme

Oasele sănătoase se construiesc încă din primele luni de viață, iar prevenția joacă un rol esențial. Organismul produce vitamina D la nivelul pielii sub acțiunea radia­țiilor UVB din lumina solară, însă această sinteză nu asigură întotdeauna necesarul copilului. Administrarea suplimentelor de vitamina D la sugari, conform recomandărilor medicului, este una dintre principalele măsuri de prevenire a rahitismului caren­țial, deoarece laptele matern nu asigură, de regulă, singur necesarul acestei vitamine. O alimentație echilibrată, cu un aport adecvat de calciu, și monitorizarea periodică a creșterii contribuie, de asemenea, la dezvoltarea sănătoasă a scheletului.

Cum se tratează rahitismul

Tratamentul depinde de cauza și severitatea bolii. În rahitismul carențial, acesta presupune administrarea vitaminei D și, atunci când este necesar, suplimentarea cu calciu. Dacă rahitismul este asociat unei alte afecțiuni, este necesară și tratarea cauzei de bază. Rahitismul carențial poate fi prevenit prin măsuri simple, dar aplicate din primele luni de viață. Astfel, informarea părinților, respectarea recomandărilor terapeutice și controalele pediatrice periodice sunt pași importanți pentru a susține dezvoltarea armonioasă a copilului.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)