Despre viabilitate, sau şansa umanităţii la viaţă

În România, până şi recunoaşterea umanităţii fătului se înscrie în "dogmele" unei ţări sărace. La noi, un copil este declarat viabil dacă el cântăreşte peste 500 de grame sau are peste 24 de săptămâni, deoarece se consideră că acestea sunt premisele care asigură şansa unei vieţi de a supravieţui în mediul extrauterin. Medicii români cu care am vorbit ne-au declarat că acest criteriu statistic a fost stabilit în funcţie de posibilităţile tehnologice şi materiale de care dispune ţara noastră momentan.

După definiţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) din 1977, un copil poate fi declarat viabil (are şansa de a supravieţui) în condiţiile în care este mai mare de 22 de săptămâni sau cântăreşte peste 500 de grame. Feţii mai mici de 22 de săptămâni sunt, în majoritatea cazurilor, incineraţi împreună cu deşeurile blocului operator. Cei care corespund definiţiei OMS nu pot beneficia, începând cu 1993, decât de o "declaraţie de copil născut mort". În România, până şi recunoaşterea umanităţii fătului se înscrie în "dogmele" unei ţări sărace. La noi, un copil este declarat viabil dacă el cântăreşte peste 500 de grame sau are peste 24 de săptămâni, deoarece se consideră că acestea sunt premisele care asigură şansa unei vieţi de a supravieţui în mediul extrauterin. Cât priveşte termenul de 24 de săptămâni, diferit de cel al OMS-ului - 22 de săptămâni -, medicii români cu care am vorbit ne-au declarat că acest criteriu statistic a fost stabilit în funcţie de posibilităţile tehnologice şi materiale de care dispunem în prezent. Pe de altă parte, în ţară există o serie de maternităţi de gradul I, dotate cu aparatură de înaltă performanţă, care pot acorda asistenţă chiar de la 20 de săptămâni. Astfel de centre medicale se găsesc în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj. Preţul vieţii Potrivit specialiştilor, o secusă musculară sau câteva bătăi de cord sunt semne de viabilitate. Practic, dacă medicul constată că pruncul "lansează" astfel de semnale, îi oferă şansa la viaţă. Cât priveşte dezvoltarea ulterioară, după perioada de incubator, Georgeta Grecu, medic specialist neonatolog de la Spitalul Filantropia, Bucureşti, vorbeşte despre sechele pe termen lung care pot apărea: "Cu cât copilul e mai mic, vârsta de gestaţie e mai mică, cu atât copilul va sta mai mult la incubator şi riscul de sechele e mai mare. Cea mai gravă problemă este cea legată de dezvoltarea neurologică şi motorie. Sunt acei copii cu retard motor care nu se pot mişca şi sunt paralizaţi. Se face recuperare pentru ei, dar ea este parţială sau deloc. Dacă părinţii luptă pentru ei, rămân în familie handicapaţi, dar foarte mulţi ajung în centrele de copii. Apoi, la unii intervine surditatea, la alţii probleme cu ochii. Noi avem control oftalmologic şi chemăm medicul tocmai ca să se intervină din timp şi să nu se ajungă la orbire, aşa cum se poate întâmpla cu unii dintre aceşti copii". În plus, medicul de la Filantropia subliniază: "Se investesc multă energie şi multe finanţe. Unii merg, e adevărat, dacă nu sunt complicaţii cerebrale majore, dacă nu sunt complicaţii digestive majore. Uneori, copiii sunt mici, dar ca vârstă de gestaţie sunt ceva mai mari, şi atunci aceia recuperează mai uşor. Dar dacă vârsta de gestaţie este corespunzătoare şi copilul este foarte mic, e imatur, practic nu se poate dezvolta, nu sunt aceleaşi condiţii, oricât ne-am chinui noi să creăm condiţiile necesare în incubator, nu este la fel ca în burta mamei". Până în prezent, la spitalul unde lucrează medicul Grecu, cel mai mic prematur a înregistrat o greutate de 650 de grame. După o supraveghere atentă a medicilor s-a dezvoltat normal şi a fost luat acasă de părinţi. Concluziile să le tragă fiecare în parte. "Datoria medicului este să acorde asistenţă socială" Alexandra Bobârnac, medic rezident la Filantropia, leagă cauzele creşterii numărului de naşteri premature de frecvenţa tot mai mare a femeilor care nu sunt investigate medical. Medicul rezident adaugă: "Apar tot mai multe sarcini la vârste extreme, fie foarte tinere, când uterul nu este pregătit să ducă o vârstă până la capăt, sau din cauza terapiilor hormonale, fertilizărilor in vitro sunt mame care rămân însărcinate la vârste de peste 35 de ani". La Filantropia, din 3.000 de naşteri, câte s-au înregistrat în 2009, 256 au fost naşteri premature. E puţin, e mult? "E destul. Sunt copii care stau câte două-trei luni la incubator. Pentru un prematur stabilizat cât de cât se cheltuiesc pe trei săptămâni 200 de milioane. Dar bineînţeles că viaţa nu are preţ, facem tot posibilul. Pe Dumnezeu ne bazăm, că noi facem ce putem, dar…", conchide specialistul. "Datoria medicului este să acorde asistenţă socială, nu să facă politici sau economie sanitară. Este datoria statului, a colectivităţii să pună la îndemână toate mijloacele, atât timp cât Constituţia prevede că garantează dreptul la viaţă", arată prof. dr. Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România şi al Societăţii Române de Bioetică. A crescut rata de supravieţuire a bebeluşilor prematuri Un studiu realizat de o unitate specială de neonatologie a Spitalului de la University College London arată că şansele bebeluşilor prematuri de a supravieţui s-au dublat în perioada anilor â80-â90. La sfârşitul ultimului deceniu, 71% din copiii născuţi între 22 şi 25 de săptămâni supravieţuiau. Ziarul The Telegraph pretinde că studiul "reaprinde" dezbaterile despre avort. Anthony Ozimic de la "Societatea pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi" (SPUC) a declarat: "Salutăm progresele ştiinţifice, care salvează bebeluşii născuţi prematur şi copiii nenăscuţi, nu în ultimul rând deoarece Convenţia pentru Drepturile Copilului a ONU spune că ei au nevoie de o protecţie şi îngrijire speciale atât înainte, cât şi după naştere. Din perspectivă politică, este important de observat că viabilitatea copiilor nenăscuţi nu ar trebui utilizată ca ghid de reformare a legii avortului, deoarece toţi copiii nenăscuţi trebuie să fie protejaţi în mod egal împotriva avortului" (SPUC, 1 februarie 2008). Ca urmare a voturilor din parlamentul britanic asupra avortului şi embriologiei, Arhiepiscopul catolic de Westminster a repetat cererea sa pentru crearea unei comisii de bioetică. Cardinalul a observat: "Ideea "viabilităţii", care a predominat dezbaterile, este un concept dependent de disponibilitatea resurselor şi tehnologiei, şi nu unul capabil să găsească o distincţie morală dintre o viaţă care merită respectul nostru şi una care nu-l merită" (23 mai 2008). (După o consemnare a doamnei Larisa Iftime, preşedinta Asociaţiei Provita Media, Bucureşti.)