Dezvoltarea creierului copilului: integrarea funcțiilor superioare și inferioare
Funcționarea armonioasă a creierului copilului este baza dezvoltării sale emoționale, cognitive și sociale. Împărțit simbolic între creierul inferior, responsabil de reacțiile instinctive, emoțiile primare și funcțiile de supraviețuire, și creierul superior, implicat în raționament, empatie, autocontrol și luarea deciziilor, acest sistem complex are nevoie de susținere activă pentru a se dezvolta unitar. Echilibrul dintre aceste două componente nu apare spontan, ci este rezultatul unor exerciții zilnice, al unui cadru relațional stabil și al implicării conștiente a părinților.
Cultivarea conștiinței de sine, a moralității, a empatiei și a gândirii analitice contribuie la formarea unui creier capabil să gestioneze provocările vieții într-un mod integrat și adaptativ. În lucrarea „Creierul copilului tău. 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău”, dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson analizează structura duală a creierului, explorând distincția dintre creierul inferior și cel superior și modalitatea în care acestea pot fi dezvoltate în mod armonios pentru a fi integrate în activitatea zilnică a copiilor.
„Imaginați-vă creierul ca o casă cu parter și etaj. Partea de la parter include trunchiul cerebral și regiunea limbică, ce se află în părțile inferioare ale creierului, din partea de sus a gâtului până la baza nasului. Oamenii de știință vorbesc despre aceste zone inferioare ca fiind mai primitive, deoarece ele sunt responsabile de funcțiile de bază (cum ar fi respirația și clipitul), de reacțiile și impulsurile înnăscute (reacția «luptă sau fugi») și de emoțiile puternice (precum furia și frica). Creierul superior este complet diferit. El este format din cortexul cerebral și diferitele sale componente. (...) Este mult mai evoluat și îți poate oferi o perspectivă mai detaliată asupra lumii tale. Ți l-ai putea închipui ca un birou sau ca o bibliotecă luminată de la etaj, plină de ferestre și lămpi, care-ți permit să vezi lucrurile mai clar. Aici se desfășoară procese mentale mai complicate, cum ar fi gândirea, imaginația și planificarea. În timp ce creierul inferior este primitiv, creierul superior este extrem de sofisticat, controlând partea mai importantă din gândirea de ordin superior și din gândirea analitică”, explică dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson.
Armonizarea creierului superior cu cel inferior
Datorită complexității sale, creierul superior are rol în dezvoltarea abilităților emoționale și cognitive, fiind responsabil de producerea multora dintre caracteristicile pe care dorim să le vedem la copiii noștri, cum ar fi: capacitatea de a lua decizii și de a planifica în mod coerent, capacitatea de a controla emoțiile și corpul, înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu sine și cu cei din jur, empatie și moralitate. Când creierul superior al unui copil funcționează bine, acesta va fi conștient de consecințele alegerilor și faptelor sale, va fi capabil să își planifice temele, activitățile cotidiene și pe cele care se întind pe un timp mai îndelungat, se poate gândi și poate înțelege cum se simt ceilalți din jurul său în diverse situații, ce includ aspecte pozitive sau negative, își va da seama când un cuvânt, un gest și o acțiune sunt morale, având implicații pozitive sau negative.
Specialiștii vorbesc despre un creier echilibrat atunci când creierul inferior este armonizat cu creierul superior, acționând în mod integrat. De aceea ei recomandă părinților să lucreze cu copiii lor în așa fel încât cele două părți să poată lucra ca o echipă, în care luarea deciziilor să implice și contribuția emoțiilor, corpului și instinctelor copiilor. Iar pentru ca aceasta să se întâmple este nevoie de exerciții cotidiene pe timp îndelungat, căci creierul funcționează asemenea unui mușchi: cu cât este folosit mai des în diverse situații, cu atât se dezvoltă mai bine. Dacă nu este utilizat în mod optim, atunci își pierde din putere și din capacitatea de a funcționa.
Un creier superior puternic echilibrează creierul inferior, de aceea este important să dezvoltăm în mod conștient la copiii noștri aspectele care țin de inteligența emoțională, socială și spirituală. Se recomandă ca părinții să-i provoace pe micuți la exersarea creierului superior, astfel încât prin exerciții simple și de multe ori în joacă să dezvolte abilitățile de gândire și simțire în mod integrat.
„O mare tentație a părinților este să ia decizii pentru copiii lor, astfel încât aceștia să facă permanent ceea ce trebuie. Dar, cât de des este posibil, trebuie să-i lăsăm să practice singuri adoptarea deciziilor. Procesul de luare a deciziilor are nevoie de ceea ce se numește funcționare executivă, care apare atunci când creierul superior cântărește opțiuni diferite. Faptul că ia în considerare mai multe alternative concurente, dar și rezultatul acestor alegeri reprezintă o practică pentru creierul superior al copilului, întărindu-l și permițându-i să funcționeze mai bine. Pentru copiii foarte mici, acest lucru poate fi la fel de simplu ca întrebarea: «Vrei să porți pantofii albaștri sau pe cei albi astăzi?» Apoi pe măsură ce copiii cresc, putem să le dăm mai multă responsabilitate în ceea ce privește luarea deciziilor și să le permitem să abordeze dileme ce pot constitui adevărate provocări pentru ei. O altă sarcină importantă și dificilă pentru cei mici este să-și păstreze controlul. Deci trebuie să le dezvoltăm abilitățile care să-i ajute să ia decizii bune atunci când sunt supărați”, notează dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson.
Exerciții cotidiene pentru un creier integrat
Părinții îi pot familiariza pe copii cu diverse tehnici, cum ar fi număratul până la zece înainte de a reacționa sau respirația conștientă pentru câteva minute, ceea ce îi va ajuta să se calmeze, astfel încât intensitatea reacțiilor să fie mai mică. De asemenea, ei pot fi învățați să adreseze, în gând, o scurtă rugăciune prin care să invoce ajutorul lui Dumnezeu și al îngerului păzitor, astfel încât să conștientizeze că nu sunt niciodată singuri. În plus, micuții pot fi învățați să își identifice emoțiile și stările și, mai ales, să le exprime într-un mod echilibrat care să nu afecteze persoanele din jurul lor.
Explicându-le la nivelul lor de înțelegere, copiii vor deprinde abilitatea de a se opri și a se gândi, în loc să lovească, să bată din picioare, să țipe sau să plângă în mod zgomotos. E necesar ca toate acestea să fie exersate cu perseverență de către părinți, astfel încât treptat micuții să deprindă o modalitate corectă de a reacționa, care nu îi rănește pe cei din jur și din care și ei au de câștigat.
„Una dintre cele mai bune modalități de a încuraja înțelegerea de sine la copiii tăi este să le pui întrebări care să-i ajute să privească dincolo de suprafața a ceea ce înțeleg: «De ce crezi că ai făcut această alegere?»; «Ce te-a făcut să te simți astfel?»; «De ce crezi că nu ai luat notă mare la test - pentru că te-ai grăbit sau fiindcă este o materie dificilă?» Când copilul este destul de mare pentru a putea scrie sau desena, ai putea să-i dai un jurnal și să-l încurajezi să scrie sau să deseneze zilnic. Acest ritual îi va spori capacitatea de a acorda atenție și de a înțelege ceea ce se întâmplă în interiorul său. (...) Empatia este o altă funcție importantă a creierului superior. Atunci când pui întrebări simple care încurajează luarea în considerare a sentimentelor celuilalt, clădești capacitatea copilului de a simți empatie. Prin faptul că atragi atenția copilului la emoțiile altor oameni în timpul întâlnirilor de zi cu zi, poți să-i deschizi niveluri noi de compasiune și să-i exersezi creierul superior”, completează dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson.
Toate atributele unui creier superior menționate anterior sunt completate cu conștientizarea sentimentului de a fi moral în tot ceea ce face un copil, deosebind răul de bine și lucrând la sporirea celui din urmă, pentru a construi o lume mai bună pentru ei și pentru cei din jurul lor.