Dicţionar liturgic

Sfântul Maslu este Sfânta Taină a Bisericii lui Hristos prin care El dăruieşte cu puterea Duhului Sfânt iertare a păcatelor şi vindecare trupească şi sufletească tuturor credincioşilor, prin ungerea cu untdelemn binecuvântat şi sfinţit de către mai mulţi preoţi. Sfântul Maslu lucrează tainic la cauza erorii, a suferinţei sau a durerii, dăruind echilibru trupului şi împlinind doririle sufletului, mângâind pe omul interior şi împuternicind fiinţa de lumină a omului.

Taina Sf. Maslu e numită de Biserica greacă Heptapadion, adică „taina celor şapte preoţi“, şi în slv. Soboravanie, adică „slujba adunării“ sau soborul preoţilor. Conţinutul acestei slujbe constă dintr-un canon de rugăciune, de binecuvântarea mare, de ectenia mare şi apoi dintr-o succesiune de şapte citiri apostolice, şapte Evanghelii, şapte ectenii întreite scurte, şapte rugăciuni impresionante şi şapte ungeri ale bolnavului şi credincioşilor prezenţi. În toate aceste lecturi este vorba despre minunile Mântuitorului, despre puterea de vindecare a lui Dumnezeu pe care o dăruieşte Bisericii Sale, iar rugăciunile cheamă harul lui Dumnezeu peste comunitatea eclezială pentru a dărui puterea vieţii. Sf. Maslu se face atât la căpătâiul celui bolnav, cât şi în Biserică, pentru toţi oamenii. Slujba Maslului se săvârşeşte înaintea unei mese, pe care se aşază Sf. Evanghelie, lumânările (de obicei, şapte), un vas cu grâu sau cu făină, un vas cu untdelemn şi şapte beţişoare de busuioc, înfăşurate cu vată, pe care preoţii le înmoaie în untdelemn, după ce l-au binecuvântat, şi vor unge pe cel bolnav. Rânduiala slujbei este cuprinsă în cartea de slujbă numită Molitfelnic.