Dicţionar liturgic

Sinaxă ( - sinaxis = adunare) euharistică - adunare euharistică pe care o realizează Biserica creştină prin adunarea credincioşilor în sfântul lăcaş, pentru a participa la Sfânta Liturghie, al cărei centru îl constituie Sfânta Euharistie.

Cuvântul sinaxă mai este tradus în limba română şi prin „sobor“, spre exemplu „Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil“ din ziua de 26 martie. Teologia Bisericii învaţă că toate evenimentele mântuitoare ale istoriei săvârşite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos au fost realizate prin oameni sfinţi sau îngeri care au contribuit la mântuirea oamenilor. Astfel, a doua zi după sărbătoarea Naşterii Domnului prăznuim „Soborul Născătoarei de Dumnezeu“, omul prin care Cuvântul cel necreat şi veşnic al lui Dumnezeu a luat umanitatea noastră şi a devenit om. A doua zi după Buna Vestire (25 martie) prăznuim „Soborul Arhanghelului Gavriil“, îngerul care a adus vestea cea bună a istoriei: unirea veşnică a lui Dumnezeu cu oamenii în Iisus Hristos, Dumnezeul Om. Deci Sinaxa sau Soborul unui sfânt înseamnă în limbaj liturgic adunarea cerului cu pământul pentru a cinsti şi sărbători persoana care a lucrat şi a contribuit la marea taină a istoriei şi a veşniciei - unirea lui Dumnezeu cu oamenii.