Dicţionar liturgic

eclesiarh - un călugăr în grija căruia se află sfântul lăcaş şi buna desfăşurare a cultului la bisericile catedrale şi mănăstiri. Eclesiarhul apare ca slujitor la catedrale şi în mănăstiri în Biserica Ortodoxă în secolul al XIV-lea. Sarcina lui era să vegheze la buna desfăşurare a slujbelor religioase prin executarea întocmai a tipicului şi a rânduielilor bisericeşti tradiţionale (ca şi azi, la catedrale şi la mănăstirile mai mari). Eclesiarhului îi reveneau însă şi aproape toate serviciile bisericeşti în legătură cu îngrijirea sfântului lăcaş şi buna desfăşurare a cultului pe care odinioară le săvârşeau membrii clerului inferior, care, cu timpul, au dispărut. Pentru a face faţă acestor servicii bisericeşti inferioare, el şi-a luat ca ajutor pe paraclisiarh, care să îndeplinească aceste activităţi ce revin astăzi, în Biserica Ortodoxă, paraclisierului, iar în cea Catolică, sacristanului.