Dicţionar liturgic

- Ceasul al VI-lea, adică ora 12:00 (miezul zilei), este zenitul luminii solare şi proorocia luminii veşnice. În acest ceas se citesc Psalmii 53, 54 şi 90.

Semnificaţia hristologică a acestui Ceas este răstignirea Mântuitorului şi pironirea păcatului pe Cruce, pentru a fi omorât prin moartea Fiului lui Dumnezeu. Ceasul al şaselea este aşadar Crucea de lumină a zilei în care se întâlnesc raţiunile tainice ale lui Dumnezeu cu libertatea creaţiei: „Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea pe Cruce ai pironit păcatul, cel cu îndrăzneală, făcut de Adam în rai, şi zapisul greşelilor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi“. În post se zice un tropar semnificativ din acest punct de vedere: „Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule; pe Cruce ai întins preacurate mâinile Tale, adunând toate neamurile cele ce strigă: Doamne, slavă Ţie“, arătând că în mijlocul zilei s-a lucrat mântuirea în mijlocul pământului, adică s-au unit raţiunile cele despărţite ale creaţiei în Dumnezeul Om, răstignit pe Cruce, „ca pe toate să le tragă la Sine“. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)