Dicţionar liturgic

Vohodul mare sau ieşirea cu Sfintele Daruri (gr. megali eisodos) înseamnă luarea cinstitelor Daruri de la proscomidiar, unde au fost pregătite, purtarea lor solemnă în mijlocul naosului, unde preotul, ţinând în mâini sfântul potir şi sfântul disc, precedat de un purtător de lumină, iese pe uşa de miazănoapte şi se opreşte în mijlocul naosului, cu faţa spre apus; aici continuă să facă pomenirile cuprinse în Liturghier, binecuvintează spre răsărit şi, intrând prin uşile împărăteşti în altar, depune Darurile pe sfânta masă, în timp ce corul continuă să cânte partea a doua a Heruvicului („Ca pe împăratul...“). Vohodul mare simbolizează ultimul drum făcut de Domnul Hristos în Ierusalim, înainte de Patima Sa, jertfindu-Se pentru mântuirea neamului omenesc.