Dicţionar liturgic

Parastas (V): La 40 de zile şi la un an, parastasul (pomenirea) se face cu masă (pomană) şi se împart diferite lucruri de pomană pentru sufletul mortului, care sunt mai întâi binecuvântate prin rânduieli de slujbă, înscrise în cărţile de cult (Molitfelnic, Bucureşti 1965, pp. 275-279), „Litia mică pentru morţi“ şi „Rugăciunea care se citeşte de către preot la împărţirea hainelor şi altor lucruri, pentru cei adormiţi în Domnul“. Slujbele de pomenire a morţilor (parastasele) la soroace, nu se fac în orice zi a săptămânii, ci numai joia, sâmbăta şi duminica. Dar ziua stabilită de tradiţia constantă este sâmbăta. Săvârşirea parastaselor în zi de duminică este admisă ca o excepţie sau ca un pogorământ pentru cei ce nu pot veni la biserică în zi de lucru. În legătură cu aceasta a avut loc o mare controversă în Biserica greacă, cunoscută sub numele de cearta colivelor, începând din secolul al XVIII-lea, dându-se în acest sens hotărâri contradictorii. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)