Dicţionar liturgic

Parastasul (II) - Slujba Parastasului pe larg, aşa cum se află în Panihidă şi în Molitfelnic, este slujba Înmormântării prescurtată, deoarece lipsesc la Parastas Fericirile, Apostolul, Evanghelia, cele opt stihiri idiomele ale Sf. Ioan Damaschinul şi stihirile finale ale sărutării de pe urmă. În afară de Parastasul pe larg, mai găsim în Panihidă, Molitfelnic şi Liturghie un parastas mic, prescurtare a celui mare, sub titlul Litia mică pentru morţi, în care, la ectenie, se face doar pomenirea generală a tuturor morţilor, şi nu pomenirea nominală. La mănăstiri se face vineri seara şi se numeşte Litie (procesiune), pentru că se merge în procesiune la cimitir, ieşind din biserică, după slujbă. La catedralele şi bisericile de mir, parastasul acesta pe scurt (Litia mică) se face de obicei la sfârşitul Liturghiei şi se numeşte Trisaghion pentru morţi sau Panihida mică. Această slujbă se face şi la cimitir, lângă mormânt, sau la casa mortului, cu ocazia pomenilor (parastaselor) care se fac la termenele (soroacele) stabilite după datină pentru pomenirea morţilor.