Dicţionar liturgic

Proscomidie (IV): Ritualul Proscomidiei, Sf. Agneţ şi miridele au un sens mistic şi ecleziologic. Ele reprezintă acum Biserica universală, din toate timpurile şi locurile, atât cea de pe pământ (luptătoare), cât şi cea din ceruri (triumfătoare). Acest sens ecleziologic îl formulează Sf. Simion al Tesalonicului: „Am înţeles cum, prin această dumnezeiască închipuire şi istorisire a Sfintei Proscomidii, vedem pe Iisus şi întreagă Biserica Lui. Îl vedem în mijloc pe Hristos Însuşi, Lumina cea adevărată şi viaţa cea veşnică. El este în mijloc prin Agneţ, iar Mama Lui de-a dreapta, prin miridă, sfinţii şi îngerii de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a credincioşilor Lui, drept-măritori. Aceasta este Taina cea mare: Dumnezeu între oameni şi Dumnezeu care S-a întrupat pentru dânşii. Aceasta este împărăţia ce va să fie şi petrecerea vieţii celei veşnice: Dumnezeu cu noi, văzut şi împărtăşit“ (în lucrarea „Despre Sfânta Liturghie“). În sens mistic (eshatologic), proscomidiarul şi sf. disc înseamnă tronul Mântuitorului ca împărat în mijlocul Bisericii Sale şi scaunul Său, la judecata din urmă, zugrăvit la intrarea bisericilor noastre ortodoxe.

În cadrul Proscomidiei, se scot din prescurile a patra şi a cincea miridele pentru credincioşii vii şi adormiţi. Prin aceasta, credincioşii participă plenar şi sacramental la Jertfa de Taină a lui Hristos, iar după sfinţirea Darurilor, adică devenirea lor în Trupul şi Sângele Domnului, aceste miride vor fi cufundate în Sângele mântuitor al lui Dumnezeu „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci“. Creştinii sunt miridele lui Dumnezeu, părticele din Trupul Lui eclezial - Biserica, mădulare ale Trupului Lui mistic, rânduite a împărăţi cu Hristos în veacul veacului.