Dicţionar liturgic

Un articol de: Ioan Valentin Istrati - 16 Martie 2009

Proscomidie (III): Privind dublul simbolism al Proscomidiei (închipuind şi Naşterea şi Moartea lui Hristos), proscomidiarul, locul săvârşirii slujbei, închipuieşte şi peştera, staulul sau ieslea în care S-a născut Iisus, dar şi Golgota sau locul răstignirii (comentează Sf. Gherman şi Meletie Sirigul). Cât stau la proscomidiar, cinstitele Daruri nu se prefac în Trupul şi Sângele Domnului, ci sunt numai un simbol, o închipuire a Sf. Trup şi Sânge, cum le numeşte Liturghierul ortodox: „Punând înainte cele ce închipuiesc Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău“ (Liturghia Sf. Vasile cel Mare, la Epicleză). Numai în cursul Liturghiei credincioşilor, şi anume când se va sfârşi Jertfa, adică sfinţirea şi prefacerea Darurilor, va avea loc adevărata pomenire sau comemorare a morţii lui Hristos. Miridele care se aşază lângă Sf. Agneţ pe sf. disc sunt: întâi pentru Sf. Fecioară, care o arată pe ea, stând în cer de-a dreapta Fiului ei, mai presus de toţi sfinţii („Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată“, Ps. 44, 11). Miridele în cinstea celor nouă cete ale sfinţilor, împărţiţi astfel după cele nouă cete îngereşti, reprezintă mulţimea sfinţilor care formează Biserica triumfătoare sau slăvită, din ceruri. Miridele pentru vii şi morţi reprezintă Biserica luptătoare. Aceste miride se scot şi se aduc spre „pomenirea şi iertarea păcatelor“ credincioşilor vii şi morţi. Miridele pentru sfinţi reprezintă o formă a cultului de veneraţie adus sfinţilor şi o formă de mulţumire către Dumnezeu pentru slava şi cinstea cu care i-a încununat.