Dicţionar liturgic

Trisaghion (gr. întreit sfânt): Imnul trisaghion este imnul: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!“. Acest imn este cântat de către îngeri în Liturghia cerească. La Sfânta Liturghie, acest imn întreit se cântă după Intrarea mică (Intrarea cu Sfânta Evanghelie), care semnifică ieşirea Mântuitorului la propovăduire, dar şi, în mod antinomic, intrarea Bisericii în cerul lui Dumnezeu.

Imnul trisaghion este anterior Sinodului al IV-lea Ecumenic (451), când a fost cântat de către sinodali, dar nu avem date sigure cu privire la originea lui. Unii teologi explică originea textului trisaghionului prin combinarea de către Biserică a imnului îngeresc: „Sfânt, Sfânt, Sfânt“ (Isaia 6, 3; Apocalipsa 4, 8) cu versetul 2 al Psalmului 41: „Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu“ (în textul liturgic, „Dumnezeul cel tare, cel viu“). Alţi teologi consemnează tradiţia conform căreia trisaghionul a fost revelat în mod minunat unui copil în timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434-436). Potrivit acestei tradiţii, un cutremur a îngrozit populaţia Constantinopolului, determinând-o să iasă în procesiune în frunte cu patriarhul şi împăratul. Un copil a fost răpit atunci în cer, unde a auzit imnul trisaghion intonat de îngeri. Învăţând mulţimea să cânte acest imn, cutremurul s-a potolit. Până astăzi trisaghionul este folosit ca un imn ce însoţeşte procesiunile, în special cele prin care se invocă mila lui Dumnezeu pentru îndepărtarea catastrofelor şi restabilirea echilibrului cosmic. De asemenea, trisaghionul este cântat şi în procesiunea funerară, pe drumul dintre biserică şi mormânt. Sinodul Trulan preconizează cântarea trisaghionului în vremea schimbărilor cosmice. Această folosire a trisaghionului se întemeiază pe credinţa în conţinutul tainic şi puternic al numelui lui Dumnezeu, care determină liniştirea elementelor în conflict şi restabilirea ordinii cosmosului. De asemenea, în timpul imnului trisaghion este hirotonit arhiereul, pentru a arăta plinătatea credinţei şi faptul că arhiereul pământesc este icoana Arhiereului celui veşnic, slăvit în ceruri de „mii de arhangheli şi de miriade de îngeri“. Cântarea nu a făcut parte întotdeauna din Liturghie. Utilizarea sa procesională a dus la cântarea trisaghionului şi în timpul procesiunilor care se făceau în zilele de sărbătoare spre biserica ce purta hramul respectiv şi în care se slujea Sfânta Liturghie. Ulterior, s-a generalizat folosirea acestui imn şi în duminici, şi în zilele care nu aveau procesiuni, astfel încât, spre sfârşitul secolului al V-lea, cântarea trisaghionului marca practic începutul Liturghiei, devenind o parte a acesteia. La Liturghia arhierească, binecuvântarea poporului cu tricherul (simbol al Sfintei Treimi) şi dicherul (simbol al celor două firi ale Mântuitorului) scoate în evidenţă negrăita sfinţenie dumnezeiască şi iubirea faţă de oameni concretizată în întruparea Fiului lui Dumnezeu: „Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi, şi cercetează via (lumea) aceasta, pe care a zidit-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pe ea!“ Este o rugăciune ca via (lumea) însufleţită de Dumnezeu prin creaţie şi ridicată la starea de Biserică să fie dusă la desăvârşire, adică la sfinţenie. Ereticul Sever al Antiohiei, urmând ereziei monofizite a lui Dioscor şi Eutihie, susţinea că, în persoana lui Hristos, Cuvântul şi trupul s-ar fi amestecat prin întrupare într-o fire, iar nu după cum ne-au învăţat Sfinţii Părinţi să credem, că în persoana lui Hristos sunt două firi, precum cântă şi Biserica: „Dumnezeu fiind din fire şi cu firea făcându-Se om pentru noi, nu în doua feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecate fiind cunoscut“. Sever spunea că dumnezeirea Sfintei Treimi ar fi pătimit pe cruce împreună cu umanitatea lui Hristos, şi pentru aceea îndrăznea de adăuga la cântarea: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte“ şi „Cel Ce Te-ai răstignit pentru noi“, mântuieşte-ne pe noi. Sfântul Ioan Capadocianul, care a luat scaunul Patriarhiei Constantinopolului la sfârşitul împărăţiei lui Atanasie ereticul, a luptat împotriva acestei erezii.