Dicţionar liturgic: Verighetele, inelele de la logodnă

Tema principală a slujbei Logodnei este credincioşia, concretizată în primirea de inele sau verighete de către cei doi miri. Prezenţa inelelor este interpretată, de obicei, ca un semn al credincioşiei pe care şi-o promit cei doi miri. Dacă analizăm rugăciunile logodnei, vom observa că inelul este un semn al făgăduinţei pe care Dumnezeu o face oamenilor, fără ca exemplele biblice menţionate aici să aibă neapărat legătură cu nunta (Iosif, Proorocul Daniel, Tamara sau fiul risipitor). Astfel, Iosif primeşte inelul de la Faraon ca semn al noii sale puteri (Facerea 41, 42), iar în final, în parabola Fiului risipitor, inelul este semnul cinstei redobândite din partea tatălui (Luca 15, 22). Acestor exemple cu privire la inele li se adaugă şi simbolismul mâinii drepte: mâna dreaptă a lui Moise a fost, de fapt, mâna lui Dumnezeu, mai precis "puterea lui Dumnezeu". Înţelegem de aici că dragostea celor doi se poate împlini şi poate birui orice obstacol, numai avându-L pe Dumnezeu drept chezaş. În concluzie, verighetele ne apar, mai degrabă, ca podoabe ale sufletului, decât ca podoabe ale trupului, reprezentând un însemn al dragostei curate şi al credincioşiei dintre soţi. (Dragoş Mihail Olteanu)