Dicţionar teologic

- leviathan: nume dat în Vechiul Testament unui monstru uriaş, din gura căruia curge un râu de foc, în care sunt aruncaţi, după moarte, la Judecata de Apoi, toţi cei păcătoşi. Simbolic, Leviathanul este iadul. Este reprezentat în iconografie ca râul de foc în scena Judecăţii de Apoi din pictura murală de la mănăstirile moldovene (Voroneţ ş.a.), în pronaos sau pe peretele exterior dinspre apus, lângă uşa de intrare în biserică. Biserica traduce Leviathan prin „Balaur“. Astfel, în Psalmul 103, se spune: „Balaurul acesta pe care l-ai zidit ca să se joace în ea (în mare)“, arătând că Dumnezeu a creat toate câte sunt, deci şi Leviathanul, şi nu cum considerau unele secte gnostice că Leviathanul este principiul morţii într-un dualism etern;

- oranta: rugătoare; în iconografia ortodoxă există ca temă Maica Domnului orantă, în care Sfânta Fecioară e reprezentată cu mâinile întinse a rugă şi ocrotire; uneori are pe piept un medalion cu Pruncul. Aşa apare în pictura de pe bolta altarului. În bisericile cu două turle pe pronaos, această icoană a Fecioarei orante se zugrăveşte pe bolta turlei de nord, fiind înconjurată de îngeri, care o susţin, şi de cercul de prooroci mesianici. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)