Dificultăţi şi riscuri în sarcina cu gemeni

▲ Sarcina gemelară este una cu risc crescut, din cauza multiplelor complicaţii materno-fetale ce pot surveni atât pe parcursul sarcinii, cât şi în timpul naşterii ▲ Aceasta constă în prezenţa simultană a doi feţi în cavitatea uterină ▲

Cauzele sarcinii cu gemeni sunt multiple: ereditare, rasiale, de status constituţional, iar, în ultimul timp, un loc important îl ocupă tratamentele pentru infertilitate şi fertilizarea in vitro. Cei doi feţi pot fi identici, cu acelaşi material genetic, deci acelaşi sex, rezultaţi prin diviziunea aceluiaşi ou (gemeni monozigoţi) sau diferiţi, rezultaţi din ouă diferite (urmare a unei ovulaţii duble) cu identitate genetică proprie (gemeni dizigoţi). Această clasificare este importantă şi din punct de vedere clinic, deoarece sarcina dizigotică înseamnă doi saci ovulari complet separaţi, cu două placente diferite şi, în consecinţă, mai puţine complicaţii fetale faţă de sarcina gemelară monozigotică. Placenta comună ambilor feţi poate conţine comunicări vasculare anormale, astfel încât să se instaleze un dezechilibru între circulaţiile celor doi feţi: unul să fie hiperperfuzat (să primească prea mult sânge) în detrimentul celuilalt făt, care va primi mai puţin. Urmarea este sindromul transfuzat- transfuzor: un făt mult mai mic, anemic, hipoxic (cu suferinţă cronică şi întârziere de creştere, ce pot duce la moarte fetală) şi lichid amniotic redus, iar celălalt - mult mai mare, cu hipertrofie a cordului, edeme, lichid amniotic în exces. Ambii feţi suferă şi decalajul, odată instalat, se agravează, necesitând intervenţie terapeutică. Este bine ca diagnosticul să fie precizat din primul trimestru de sarcină, la consultaţia prenatală de rutină, când se poate constata un volum uterin mai mare decât cel corespunzător vârstei cronologice a sarcinii. Suspiciunea de diagnostic clinic trebuie confirmată ecografic, cu acestă ocazie stabilindu-se şi tipul de sarcină gemelară, precizia examinării fiind direct proporţională cu precocitatea sa. Ulterior, în urmărirea sarcinii, ecografia este de nepreţuit pentru evaluarea creşterii şi dezvoltării fetale, aprecierea prezentaţiei, poziţiei lor şi a unor complicaţii (sindrom transfuzional, placenta previa). Cezariana, recomandată în sarcinile gemelare cu risc Indiferent de tipul de sarcină gemelară, toate au în comun o lungă serie de complicaţii posibile, cum ar fi: mortalitate perinatală crescută, greutate mică la naştere fie prin retard de creştere, fie prin naştere prematură, malformaţii fetale, sindrom transfuzional (pe care l-am detaliat mai sus), hipertensiune indusă de sarcină (mai frecvent întâlnită la sarcina gemelară), anemie maternă prin deficit de aport raportat la necesităţile crescute, patologie placentară (dezlipire prematură de placentă, placenta previa), hemoragii materne, accidente de cordon ombilical (cum ar fi înnodarea sau acroşarea cordoanelor ombilicale, polihidramnios (exces de lichid amniotic), complicaţii ale naşterii (contracţii insuficiente, prezentaţii fetale anormale, traumatism materno-fetal prin manevre obstetricale necesare uneori). Toate aceste complicaţii pot fi prevenite sau diminuate dacă sarcina este corect dispensarizată, gravida fiind încadrată în grupul cu risc crescut şi beneficiind de consultaţie prenatală cu frecvenţă şi vigilenţă sporite, permanent adaptată situaţiilor apărute pe parcurs. Naşterea trebuie să se desfăşoare într-o maternitate de rangul trei, cu obstetrician experimentat, anestezist şi neonatolog. În unele situaţii se impune operaţia cezariană (atunci când primul făt se află în prezentaţie pelvină sau transversă, placenta previa, al doilea făt mult mai mare decât primul, apariţia de complicaţii).