Din antichitate: Casele la grecii antici

Grecii antici locuiau foarte aproape unii de ceilalţi, casele fiind aliniate la stradă.

Casele în Grecia antică erau construite din două sau trei camere în jurul unei curţi interioare în aer liber. Construcţia unei case se realiza din piatră, pietriş, lemn sau un fel de cărămidă. Casele mai mari aveau bucătărie, o cameră pentru baie, o cameră unde bărbaţii luau cina şi o cameră unde stăteau femeile. Deşi femeile nu aveau voie să părăsească casa decât pentru câteva ore, ele se puteau bucura de aer liber datorită curţii interioare unde se relaxau, citeau, conversau, coseau. În zilele ploioase, se adăposteau sub un pavilion. Una dintre cele mai plăcute activităţi ale unei familii era să se adune în curtea interioară şi să povestească despre aventurile eroilor greci sau despre ultimele noutăţi din agoră. Grecii bogaţi îşi construiau casele cu două curţi interioare, una pentru femei, cealaltă pentru bărbaţi. De jur-împrejurul curţii interioare se aflau camerele întunecate folosite pentru depozitare dar şi camerele de dormit ale sclavilor şi copiilor. Intrarea în curtea interioară se făcea direct din stradă. Din curte se trecea în celelalte camere. O verandă susţinută de coloane era construită în partea de sud tocmai pentru a primi lumina soarelui. La parter se afla camera de zi cu o vatră (şemineu), apoi bucătăria şi baia. Camera unui bărbat era mobilată cu multe canapele. Dormitoarele femeilor erau construite deasupra jumătăţii de nord a casei. Draperii şi covoare împodobeau camerele, alături de picturi. Podeaua era construită din piatră. Casele înstărite aveau apă potabilă de la izvoare, care era adusă prin apeducte şi conducte de pământ. Însă, de obicei, femeile erau cele care cărau apă de la fântâna din curte în vase pe care le ţineau deasupra capului. Mai era şi fântâna publică din cetate, unde era apă potabilă. Mâncarea se gătea uneori şi afară, în curtea interioară. Lichidele (apă, vin, miere) se depozitau în amfore. (Iuliana NIŢĂ)