Din paginile unor muzicieni bucovineni
În cultul creştin, cântarea religioasă a ocupat de la început un rol foarte important. Încă din secolul al VI-lea, Roman Melodul alcătuieşte Condacul Naşterii Domnului, devenind unul dintre părinţii muzicii liturgice şi unul dintre marii imnografi ai lumii creştine. Acest gen de cântări la început simplu a căpătat secole mai târziu veşmânt plurivocal armonic şi polifonic, dezvoltându-se necontenit. Unul dintre marii muzicieni care au arat ogorul artei muzicale din vechea Mitropolie a Bucovinei şi Dalmaţiei a fost mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici.
S-a născut la 14/26 XI în 1818, în comuna Mitocul Dragomirnei din judeţul Suceava, urmând studiile liceale şi universitare la Universitatea din Cernăuţi. Studiile teologice le-a urmat la Facultatea de Teologie din acelaşi oraş, iar cele muzicale la Universitatea din Viena. În 1862 frecventează cursuri speciale de teorie şi solfegiu, luând lecţii în particular cu compozitorul bucovinean Isidor Vorobchievici.
A fost preot paroh în comuna Ceahor (aproape de Cernăuţi) între anii 1842 şi 1862, asistent consistorial şi referent în Consistoriul Protopopesc din Cernăuţi (1862 şi 1877), iar în anul 1862 a ocupat şi funcţia de consilier al Consistoriului Protopopesc din capitala Bucovinei. După ce rămâne văduv în 1873 se călugăreşte, schimbându-şi numele din Samuil în Silvestru.
În anul 1874, Silvestru Morariu Andrievici este avansat la rangul de arhimandrit consistorial, iar în anul imediat următor Universitatea din Cernăuţi îl proclamă Doctor Honoris Causa. La 1 aprilie 1877, prin decret imperial, Silvestru este numit arhimandrit diecezan şi vicar general al Arhiepiscopiei Bucovinei. Înainte de a împlini frumoasa vârstă de 62 de ani, la 12 martie 1880, prin decret imperial este numit arhiepiscop şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei. În aprilie 1880 a fost hirotonit episcop în Biserica „Sfânta Treime“ din Viena şi instalat în catedrala din Cernăuţi în luna mai. Această numire a fost salutată cu bucurie de mii de credincioşi ortodocşi din Reşedinţa mitropolitană.
Între anii 1862 şi 1866, cel ce avea să devină mitropolit al Bucovinei a fost profesor de „cântare melodică şi tipic“ la Şcoala Cantorală şi Seminarul Diecezan din Cernăuţi. De-a lungul anilor, înaltul ierarh a editat mai multe manuale de religie pentru învăţământul gimnazial, fiind şi redactorul principal al revistei Calendarul Bucovinean. În 1881 a înfiinţat Societatea de cântări Armonia din Cernăuţi, societate ce a reprezentat un adevărat punct de reper pentru cultura bucovineană a acelei epoci. În 1882 a contribuit la apariţia jurnalului bisericesc cultural Candela, iar în 1883 înfiinţează tipografia episcopală din Cernăuţi.
Mitropolitul Silvestru a fost promotorul şi susţinătorul transcrierilor cântărilor bizantine în notaţie europeană. De asemenea, a corespondat cu episcopul Melchisedec al Romanului pentru a susţine problema transcrierii cântărilor psaltice în notaţie lineară de tip occidental la sinodul de la Bucureşti.
Prima carte de muzică bisericească tradiţională din Bucovina
În anul 1879, Silvestru Morariu Andrievici a scris lucrarea fundamentală pentru muzica bisericească de la acea vreme, Psaltichia bisericească aşezată în note muzicale, lucrare tipărită la Viena. Este prima carte de muzică bisericească tradiţională din Bucovina, după care cântăreţi şi preoţi au ştiut să slăvească pe Dumnezeu în dulcele glas bucovinean. După câţiva ani, arhidiaconul Mihai Ursuleac de la Catedrala mitropolitană din Cernăuţi reeditează această lucrare, îmbunătăţind-o din punct de vedere ritmic, tonal, prozodic şi mai ales în ceea ce priveşte discursul melodic. Această lucrare cuprinde: o gramatică muzicală, precum şi troparele, slavele şi podobiile tuturor glasurilor. Muzicologul Viorel Cosma subliniază faptul că această carte notată în sistemul liniar „oferă o largă circulaţie europeană melosului bisericesc bucovinean ortodox… iniţiativa mitropolitului s-a dovedit de o importanţă capitală pentru toată istoria muzicii bisericeşti din Bucovina, a aşezat cântările pe note după cum le-a învăţat el în tinereţe şi le-a practicat timp îndelungat, ca paroh în satul Ceahor, în curgere de 20 de ani“ (episcopul Melchisedec).
Este autorul lucrării Tipiconul Bisericii Ortodoxe Orientale pentru rânduielile liturgice în toate zilele anului pascal bisericesc din anul 1883. Această carte cuprinde 212 pagini şi prezintă rânduielile slujbelor din timpul săptămânii şi din zilele de sărbători, are o introducere, o parte generală unde vorbeşte despre timpurile, rânduielile, lecturile liturgice, despre cântările religioase şi rânduielile Sfintei Liturghii, iar partea specială este alcătuită din tipicul duminicilor, rânduielile zilelor de peste săptămână, perioada triodului, perioada penticostalului şi se încheie cu rânduiala tipicului din zilele Cincizecimii. De asemenea, această carte este însoţită de o precuvântare semnată de mitropolitul Silvestru, introducere în care ierarhul bucovinean aminteşte şi despre rolul Psaltichiei bisericeşti de la 1879 „care se întrebuinţează cu succes“.
Personalitate marcantă în istoria culturii şi Bisericii din Bucovina, mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici s-a dovedit a fi atât un eminent didact, editând manuale pentru şcolile săteşti, cât şi un nobil intelectual, ajungând în fruntea Mitropoliei Bucovinei cu o dragoste deosebită pentru cântarea din cultul divin. „Fastul bisericesc al Catedralei din Cernăuţi capătă ecouri excepţionale în inimile enoriaşilor atunci când însuşi mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici cânta axionul, împreună cu clerul, în mijlocul bisericii, pe aleea dinaintea icoanelor bisericeşti“, spune muzicologul Viorel Cosma. Înaltul ierarh a întemeiat o societate pentru studenţii teologi, îngrijindu-se în permanenţă pentru ca tinerii să primească bursă atât în Cernăuţi, cât şi la Viena. De asemenea, a fost un bun gospodar şi a administrat cu dăruire Fondul Bisericesc din Bucovina în interesul filantropic şi cultural al bisericii. Mihai Eminescu spunea despre mitropolit: „Unul din bărbaţii cei mai de caracter şi mai învăţaţi dintre românii din Austro-Ungaria, căruia şcoala populară şi Biserica ortodoxă îi datorează foarte mult… meritul pedagogic este că într-adevăr cel dintâi a scris cărţi pentru învăţământul primar în limba română după un sistem bine definit, conform cu experienţele pedagogice ale timpului său“. Activitatea sa reprezintă o întreagă pagină din istoria Bucovinei.
Mitropolitul Silvestru a rămas în memoria credincioşilor ortodocşi din Bucovina ca un adevărat militant pentru păstrarea identităţii naţionale a românilor din acel teritoriu, contribuind din plin la conservarea şi promovarea românismului în vechea provincie românească. (Pr. drd. Gabriel Doroftiese)