Dumnezeu vorbește și prin florile câmpului

Uneori, întâlnirea cu Creatorul îmbracă forme de rugăciune aparent neconvenționale. De pildă, splendida curte-parc a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Câmpina este spațiul împropriat într-un mod aparte de credincioșii parohiei. Ei vin aici să fie cu Dumnezeu, ca într-o rugăciune. Să-I simtă prezența, mângâierea, în necuvântul pietrei, în verdele pomilor sau în cântecul mierlei. Aici, în acest tărâm al coborârii în fire, se rostește cea mai profundă întâlnire cu El: cea a tăcerii.

Când pășești într-un spațiu în care perceperea jur-împrejurului se anulează este semn clar că inima ta se roagă. Nimic, nici istoria, nici timpul nu mai presează, ci totul se metamorfozează într-o nerostire atât de adâncă, încât chiar și eul nu se mai simte pe sine. Atunci te afli față către față cu Dumnezeu. O luminoasă veșnicie trăită într-o clipă de adâncă tăcere.

Încercăm prin aceste modeste înțelesuri să explicăm o realitate, pe cât de simplă, pe atât de impresionantă, pe care am descoperit-o în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Câmpina, județul Prahova, unde curtea bisericii a devenit cel mai iubit loc din oraș. Și mărturisim că până aici nu am știut că acest spațiu poate fi unul al rugăciunii.

Cel mai iubit loc din oraș

Ca și în cazul „Sfintei Treimi”, din același municipiu, splendida biserică din strada Golești nr. 1, colț cu Bulevardul Carol I, ridicată la 1833, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, executorul testamentar al boierului Grigore Căminaru Bujoreanu și al soției acestuia, Maria. Documentele însă mărturisesc despre existența unui locaș mai vechi. Descoperirea în interiorul bisericii a unei pietre tombale care acoperea mormântul marelui logofăt Grigore Grădișteanu, trecut la Domnul în 1692, confirmă ipoteza. O vreme, sfântul locaș a purtat hramul „Sfinții Mari Mucenici Dimitrie și Gheorghe”, iar de la 1833, „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Nicolae”.

Am ajuns la biserică într-o zi de vară luminoasă, la ceasul la care cei doi preoți, Gheorghe Izvoranu și Paul Izvoranu, sfâr­șeau Sfânta Liturghie. Când am pășit înăuntru, am rămas cople­șiți de frumusețea picturii, operă a lui Eladie Zugravu, și de evlavia credincioșilor. Se trăiește aici un moment de neprețuită și copleșitoare bucurie, ce izvorăște parcă din aer, din mirosul de tămâie, din cuvântul Evangheliei. După închinare, am ieșit în

curtea bisericii, pătrunzând-o mai atent cu privirea. Și, în acest spațiu, am simțit cum rugăciunea din biserică se prelungește și aici. Atunci am înțeles cuvintele părintelui Paul Izvoranu: „Locul acesta este unul cu totul special. În curtea noastră vin credincioșii la rugăciune, dar și pentru a se liniști, a se reculege, a se plimba. De aceea rămâne deschisă permanent, tuturor. Pentru oraș, este unul dintre cele mai frumoase parcuri. Iar în biserica noastră se trăiește în duhul rugăciunii și al credinței”.

Duhul Sfântului Calinic

Părintele paroh Gheorghe Izvoranu slujește în această parohie din Protopopiatul Câmpina, Arhiepiscopia Bucureștilor, de 20 de ani. Înainte, aici a fost preot tatăl sfinției sale, coleg de facultate cu părintele Dumitru Stăniloae. „Și eu, și părintele Paul suntem copiii comunității. Aici ne-am născut, aici am trăit și tot aici slujim. Biserica aceasta este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica. Duhul lui este prezent și astăzi în viața parohiei. De aceea, noi, preoții, slujim și în alt mod comunității, mai ales că aici, încă de pe vremea Sfântului Calinic, implicarea Bisericii în viața socială a credincioșilor a îmbrăcat forme foarte concrete. Inclusiv prin amenajarea acestui spațiu din jurul sfântului locaș. În chiliile din incinta lui a funcționat, de pe la 1827, una dintre primele școli din Câmpina. Iar noi, acum, organizăm aici, la două săptămâni, o masă pentru 40-60 de persoane nevoiașe. Pentru aceasta am ridicat și o trapeză. Avem de asemenea programe care vizează copiii parohiei, care vin tot în acest spațiu să se roage, să se împărtășească”, ne mărturisește acesta.

Grijă pentru copiii celor plecați la muncă în străinătate

În această parohie se trăiește intens legătura cu Dumnezeu, prin rugăciune, prin grijă și dragoste față de aproapele și față de comunitate. De aceea, și cre­din­cioșii s-au atașat de preoți și de slujirea lor. Aici, aproape zilnic, se săvârșesc sfinte slujbe: marțea și miercurea Acatistul, vinerea Acatistul și Sfântul Mas­lu, sâmbăta seara Vecernia, iar în sărbători și duminica, Sfânta Liturghie. Deși parohia numără aproximativ 1.400 de familii, multe dintre ele au plecat din oraș, din cauza lipsei locurilor de muncă. În Câmpina existau îna­inte de 1989 peste 15 mari întreprinderi. Orașul avea 40.000 de locuitori și 50.000 de angajați, mulți din satele dimprejur. Astăzi, un sfert din locuitorii parohiei vizitate nu mai există. Sunt prin Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, la muncă. „Situația a generat în unele cazuri adevărate drame, mai ales în rândul copiilor. De aceea, noi, prin cele două centre sociale din parohie, unul privat și celălalt de stat, ne implicăm în consilierea spirituală a acestora și nu numai. Spre exemplu, familiile care locuiesc în casele ridicate de fundația privată au în plasament câte trei copii. Aceștia sunt aduși la biserică, iar miercurea ne întâlnim cu ei, după Vecernie, și stăm de vorbă. Pentru cei din Complexul de Servicii Comunitare «Sfânta Filofteia», patronat de stat, unde se află în grijă 27 de copii, de sărbătorile mari și la începutul anului școlar, pregătim și oferim pachete cu mâncare și cu rechizite”, ne spune părintele coslujitor Paul Izvoranu.

Cuvintele schimbate cu câțiva credincioși din parohie ne întăresc ideea deplinei comuniuni și conlucrării sociale care se realizează aici prin rugăciune și ne dezvăluie adevărata menire a celui mai iubit loc din oraș: „Vin la această biserică dintotdeauna, pentru dragoste de Dumnezeu, smerenie și pentru mântuire. Unui creștin îi trebuie multă smerenie, ascultare, milostenie și să-L iubească pe Hristos”, ne spune Mihaela Duțu. Tot pentru mântuire, smerenie și înțelegere, „ca să pot răspunde de fiecare dată cum trebuie la cerințele vieții”, vine și se roagă și Lorina Tudor. Iar Jenica Cazacu, când pleacă de aici, se simte „mai ușurată, mai bine împlinită”.

Încheiem aceste rânduri cu bucuria descoperirii faptului că parcul din jurul bisericii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Câmpina se dăruiește pe sine celor care cred în întâlnirea continuă cu Dumnezeu, ca loc al mântuirii. Și că el se include, ca bun permanent, în viața lor comunitară, prin rugăciune.