Educaţia Montessori

Medic şi pedagog, Maria Montessori (1870-1952) s-a făcut cunoscută prin metoda sa educaţională bazată exclusiv pe modul natural în care copiii învaţă. Ea a deschis prima şcoală Montessori - Casa dei Bambini - la Roma, la 6 ianuarie 1907. 

S-a născut în oraşul italian Chiaravalle. A urmat Institutul Tehnic „Leonardo da Vinci” și Universitatea din Roma, apoi a devenit prima femeie acceptată la Facultatea de Medicină, pe care a absolvit-o în 1896. Practica medicală timpurie a Mariei s-a concentrat pe psihiatrie. Mai târziu, s-a îndreptat spre educaţie, mai ales cea a copiilor cu dizabilităţi intelectuale şi de dezvoltare. În 1907, a deschis un centru de zi de îngrijire a copiilor, într-un cartier sărac din centrul Romei, unde veneau copii cu vârste între 3 şi 7 ani, în timp ce părinţii erau plecaţi la muncă. 

Copiii, indisciplinaţi la început, au arătat repede interes pentru puzzle-urile şi materialele pe care le proiecta Maria. Folosind observaţia ştiinţifică şi experienţa anterioară cu copiii mici, medicul a conceput materiale de învăţare şi un mediu de clasă care a stimulat dorinţa copiilor de a învăţa. Spre surprinderea multora, copiii participanţi la programele Mariei s-au dezvoltat, dând dovadă de concentrare, atenţie şi autodisciplină spontană, potrivit montessori-ami.org. Așa a apărut „metoda Montessori”, care a tras atenţia unor educatori proeminenţi, jurnalişti şi personalităţi publice, fiind adoptată rapid în toată lumea.