Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
106 ani de la unirea Bucovinei cu România
La 28 noiembrie 1918 (15 noiembrie pe stil vechi), Congresul General al Bucovinei adopta moțiunea privind unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României, într-un context istoric dificil. În Europa, în condițiile înfrângerii Puterilor Centrale, Austro-Ungaria a intrat într-un proces de dezintegrare, iar câteva state din componenţa fostului imperiu și-au proclamat independența, în a doua jumătate a anului 1918.
În proximitatea noastră, potrivit enciclopediaromaniei.ro, Ucraina îşi proclamase independența, la 19 octombrie 1918, iar noul stat includea şi Bucovina nord-estică, cu orăşelele Cernăuţi, Storojineţ şi Siret. La iniţiativa fruntașilor Bucovinei, Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, s-a convocat, în octombrie 1918, o mare adunare reprezentativă a românilor din provincia Bucovina pentru a hotărî soarta ei. Adunarea din 14/27 octombrie a decis, cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţie ucraineană, unirea Bucovinei la celelalte provincii româneşti.


