Mausoleul eroilor de la Mănăstirea Comana

Nimic din înfăptuirile acestui popor nu s-a făcut fără sudoare și fără sânge. Astfel și-au păstrat Țările Române neatârnarea, astfel s-a clădit Marea Unire din 1 Decembrie 1918, astfel s-a dus lupta împotriva dictaturii comuniste. Fără îndoială, suntem un popor al luptei și al jertfei, iar numele eroilor nu trebuie legat doar de faptele lor de vitejie, ci mai ales de această realizare cu adevărat minunată: România Mare.

În mausoleul Mănăstirii Comana și-au aflat odihna osemintele a mai bine de 700 de soldați români, dintre care foarte puțini identificați. Alături de ei își dorm somnul de veci soldați ruși, germani, bulgari, turci și britanici. Unora le sunt cunoscute numele, pentru alții rânduiala dumnezeiască a făcut ca acestea să nu fie cunoscute și astfel să alcătuiască împreună trupul Eroului necunoscut. Pentru ei au curs multe lacrimi, de mame, de soții, de prunci, lăsați de mici fără tată, pentru ei au curs lacrimile unui popor întreg ce le este și acum și în veci dator cu pioasă și plină de recunoștință amintire.

Da, ei sunt eroii noștri, tineri sau bărbați în puterea vârstei, dornici să-și învingă frica și dușmanul, dornici să vadă că truda și jertfa lor nu au fost în zadar și că românii s-au unit într-o singură țară. În bătăliile de pe râul Argeș sau poate că mai corect ar fi să vorbim despre „bătăliile Comanei”, soldații români au încercat să se opună ofensivei germane a generalului August von Mackensen, fără a avea însă sorți de izbândă. Vitejia lor l-a impresionat atât de mult de generalul german, încât acesta este cel care va comanda îngroparea cu toată demnitatea a celor căzuți pe câmpul de luptă. La scurtă vreme după încheierea războiului, la inițiativa Reginei Maria, s-a început în 1926 construcția mausoleului închinat eroilor căzuți la Comana, pe locul fostului paraclis al mănăstirii. Cu implicarea Socie­tății „Cultul Eroilor” și a oamenilor de vază din sat, în frunte cu preotul Gheorghe Militaru, construcția s-a încheiat în 1932, aici fiind strânse toate osemintele din cimitirul amenajat chiar în vecinătatea sfântului lăcaș.

Curgerea timpului și-a pus amprenta pe această construcție și, dacă mausolee precum cele de la Mărășești, Soveja sau de la Valea Mare-Pravăț au devenit repere obligatorii pe harta turistică a României, cel de la Comana a rămas multă vreme în uitare. Doar râvna preotului Gheorghe Militaru și a comănenilor a făcut ca mausoleul să nu cadă în paragină, multă vreme acesta funcționând ca biserică parohială. De sub greaua placă de granit ce le adăpostea osemintele, eroii țării acesteia s-au bucurat și au plâns deopotrivă cu cei care au trecut pragul lăcașului lor de veci.

După 1990, când Mănăstirea Comana a fost redeschisă, prin osteneala vrednicilor de pomenire Patriarhul Teoctist și a arhimandritului Irineu Iurașcu, atenția tuturor celor implicați în amplul proiect de restaurare a așezământului monahal s-a îndreptat și asupra mausoleului. După numeroase zbateri, cu implicarea și binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, s-a aprobat proiectul de refacere a acestuia. Pentru a menține deopotrivă specificul lăcașului de rugăciune și pe cel al monumentului închinat eroilor, a fost conceput un veritabil proiect de recuperare a clădirii și de înfrumusețare a ei cu pictură, realizată de pictorul Ioan-Dan Rusen. Cea mai dificilă misiune a fost însă aceea de cercetare, curățare și rânduire a osemintelor din cripta mausoleului. Multe dintre cranii păstrează urme de glonț, semn al execuției, sau de schijă, semn al unei morți năprasnice. Amestecate cu oasele, s-au găsit resturi de cartușe și de artefacte militare, toate amintind de luptele crâncene ce s-au dat la Comana, în delta Neajlovului și pe cursul râului Argeș.

În urma bătăliei purtate pentru ocuparea Bucureștilor (noiembrie - decembrie 1916), o parte dintre lupte, poate cele mai aprige, s-au purtat în zona fostei Mănăstiri Comana. Ele au fost numite și luptele de pe Argeș, nume provenit de la cel mai mare râu din apropiere. Ca urmare a luptelor, pe teren au rămas numeroși militari căzuți. S-au putut identifica 417 soldați români nenominalizați și 4 nominalizați, 13 militari germani nenominalizați, 51 militari bulgari nenominalizați și 31 militari turci nenominalizați. Pentru toți aceștia, mareșalul Anton Ludwig August von Mackensen, comandantul trupelor Triplei Alianțe din România, a ordonat să fie construit un cimitir militar lângă fosta Mănăstire Comana.

Ulterior, după vizita mare­șalului Von Mackensen de la 18 august 1918 şi după încheierea războiului, a venit la Comana la 2 februarie 1921 Radu Macarovici, trimis al Societății „Cultul Eroilor“. S-a constatat că la acel moment cimitirul nu era suficient îngrijit. Radu Macarovici, care avea gradul de colonel, a luat imediat măsuri. A convocat un grup de locuitori din Comana, format din Gh. Militaru (preotul paroh), Al. ­Polihroniade (administrator de plasă), C. M. Tudorache (primarul comunei), N. Mihăilescu (profesor-diriginte), Niță Dumitru (plutonier de jandarmi), N. Bărăș­teanu (veteran și invalid de război), Marin Pârvu (epitrop al bisericii Mănăstirii Comana), Stanca Marin Andrei și Ileana I. Pârvu (văduve de război). Aceștia au îngrădit cimitirul cu un nou zid. Tot­odată, urmau să înlocuiască vechile cruci din lemn cu altele, trimise de Societatea „Cultul Eroilor“ și, pe mai departe, să întreprindă lucrări de întreținere permanentă a cimitirului. În anul 1926, osemintele soldaților căzuți în luptele de pe teritoriul județului Vlașca au fost depuse într-un paraclis (criptă-osuar). Ulterior, s-au făcut demersuri pentru repararea și întreținerea osuarului. S-a considerat însă că ar trebuit mărit, așa încât s-a trecut la construirea unui paraclis, în anul 1930, pe locul unde fusese vechiul paraclis al mănăstirii, cel ridicat de Șerban II Cantacuzino.

Mausoleul a fost ridicat între anii 1926-1932 de antreprenorul G. Rigutto. El a câștigat licitația, fiind de altfel și singurul antreprenor din Comana. Lucrările de zidărie au costat 166.608 lei. În afară de structura propriu-zisă, în atelierele Societăţii „Cultul Eroilor” au fost realizate și lucrări suplimentare. Acestea au constat în patru capiteluri de coloane, un medalion aurit având o cruce în mijloc, poarta de stejar cu ornamentația din fier forjat. Pe lângă acestea, artistul pictor mural Gheorghe Chirovici (1883-1968) a pictat interiorul mausoleului. În timpul lucrărilor s-a ajuns la concluzia că este ­nevoie și de o bordură care să protejeze construcţia de infiltrarea apei și zăpezii. În același timp s-a stabilit ca tencuirea soclului din interior să se facă cu un mortar special, cu proprietăți hidrofuge. Osuarul din interiorul mausoleului urma să fie sigilat cu o placă din beton armat. Coloanele, arcada și capitelurile de pe fațada principală a mausoleului au fost realizate după modelul celor existente la Mănăstirea Comana. În jurul mausoleului s-a prevăzut reamenajarea grădinii, sarcină pe care și-o asumase, ca de altfel și întreținerea viitoare, Școala Urbană de Menaj, care funcționa în incinta mănăstirii.

Mausoleul are formă rectangulară, cu acoperişul în două ape. Construcţia are înălțimea de 4,5 metri, lungimea de 14,5 metri și lățimea de 6,5 metri. La intrare, în partea stângă, a fost așezată o placă de marmură cu următoarea inscripţie: „Aici odihnesc ostaşii căzuţi pe aceste locuri în războiul 1916-1918”. În interiorul mausoleului s-a construit un sarcofag din piatră. Acesta avea încrustate pe părţile laterale diverse motive florale. Pe latura frontală este montată o placă din marmură cu inscripţia: „Cei ce au căzut pentru ţară/ Pe lanul câmpului bogat/ Jertfind o-ntreagă primăvară/ Nu au murit, ci au înviat”. Pe zidul mausoleului este amplasată o placă de marmură pe care s-a scris: „Construit de Societatea «Cultul Eroilor» Comit. Central Bucureşti 1932”.

La 14 ianuarie 1934, plutonierul Vasile Dumitru, la cererea Legiunii de Jandarmi Vlașca a alcătuit un Buletin informativ, din care se află mai multe despre mănăstire. După el cripta avea 6 x 6 metri. Biserica era în interiorul zidului de incintă înalt de 5 metri. El a mai consemnat că porțile mausoleului erau din stejar sculptat și fier forjat, iar cele ale intrării în mănăstire erau metalice.

Ca urmare a cutremurului din noiembrie 1940, mausoleul a fost afectat. Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor s-a mobilizat. În anul 1943 a efectuat reparaţii care s-au ridicat la suma de 180.000 lei. Acestea au constat în refacerea soclului interior, refacerea tencuielii la frontonul de la intrare, înlocuirea coloanelor sparte, confecţionarea burlanelor, zugrăvire şi vopsitorie interioară, refacerea pardoselii, a sarcofagului şi a plăcilor de la firidele cu eroi cunoscuţi.

Având în vedere că mausoleul a fost finalizat după aproape 15 ani de la amenajarea inițială a cimitirului celor căzuți în Primul Război Mondial, nu este de mirare că procesele-verbale referitoare la osemintele celor depuși acolo conțin date contradictorii. Așa cum am arătat, după patru-cinci ani de la înfiinţarea cimitirului de campanie, „osemintele înhumate aici au fost scoase şi aşezate într-o criptă construită în curtea mănăstirii, a cărui supraveghere este rămasă în grija preotului local Nicolae Militaru”, iar ulterior transferate în mausoleu.

Conform proceselor-verbale de exhumare, încheiate de către delegatul Societăţii „Cultul Eroilor”, în perioada septembrie 1931 - noiembrie 1932, în osuarul din interiorul mausoleului, acoperit cu o placă din beton, pe care a fost aşezat sarcofagul, au fost depuse osemintele a 824 de militari, dintre care: 656 români (605 neidentificaţi şi 51 identificaţi); 100 bulgari neidentificaţi; 31 turci neidentificaţi; 24 ruşi neidentificaţi şi 13 germani neidentificaţi. În firidele dispuse în interiorul mausoleului au mai fost depuse osemintele a 42 de militari români (27 identificaţi şi 15 neidentificaţi). În total, în mausoleu s-ar regăsi osemintele a 866 militari români şi străini.

Potrivit unei alte surse arhivistice, în osuar au fost depuse osemintele a 720 de militari, dintre care: 553 români (509 neidentificaţi şi 44 identificaţi); 151 bulgari neidentificaţi; 10 turci neidentificaţi; 4 ruşi neidentificaţi; 2 germani (unul neidentificat şi unul identificat). Alături de aceştia, în mausoleu au mai fost depuşi, în cele 33 de cripte individuale (19 firide), 42 de militari români (27 identificaţi şi 15 neidentificaţi). În total, această sursă ar indica 762 militari români şi străini. Resturile lor pământești au fost exhumate din curtea Mănăstirii Comana (cimitirul de campanie), precum şi din diferite localităţi de pe raza fostelor judeţe Vlaşca, Ilfov şi Teleorman. Cifra 762 militari este reluată și în documente de la nivelul anilor 1944-1946.

Cifrele referitoare la osemintele depuse în mausoleu sunt încă relative. Săpăturile făcute pe platoul de la Comana, atât de arheologi, cât și de agricultori și constructori, scot mereu la lumină alte rămășițe pământești ale celor pieriți în Primul Război Mondial.

Fiecare mare mănăstire ortodoxă are osuarul său, iar acesta este cu atât mai bogat cu cât secole de istorie şi-au lăsat amprenta trecerii peste obştea monahală. La sfânta Mănăstire Comana osuarul este un mausoleu, ba chiar mai mult decât atât: este paraclisul-mausoleu al mănăstirii. Astfel mausoleul apare, odată cu sfințirea sa din 27 noiembrie 2016, ca un martirion modern, un spațiu de comemorare și de rememorare a acelora „ce pierit-au pentru țară în câmpul lanului bogat, jertfind o întreagă primăvară, nu au murit, ci au înviat”.

(Arhim. dr. Mihail Muscariu, Stareț al Mănăstirii Comana)