Expoziţie cu tema secularizării de la 1863

Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi, în parteneriat cu Patriarhia Română, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Ministerul Culturii, a organizat, ieri, la Palatul „Al. I. Cuza“ de la Ruginoasa, expoziţia cu titlul „Secularizarea averilor bisericeşti (1863). Motivaţii şi consecinţe“. 

 

Potrivit organizatorilor, cu ajutorul documentelor şi imaginilor din arhivele Patriarhiei şi Academiei Române, această expoziţie deschisă publicului larg îşi propune să abordeze contextul istoric şi motivele, precum şi consecinţele adoptării acestei legi.

 

La vernisajul expoziţiei au participat Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, secretarul de stat în cadrul Ministerului Culturii Cristian Petcu, directorul Complexului Muzeal Naţional „Moldova“ Lăcrămioara Stratulat, alături de aceştia aflându-se muzeografi, istorici şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene. „Această expoziţie, extrem de valoroasă şi interesantă, a fost organizată pentru prima dată la finele anului trecut, la Bucureşti, la iniţiativa Patriarhiei Române şi a Academiei Române, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Legii secularizării averilor mănăstireşti. Cu sprijinul şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, suntem bucuroşi că am reuşit să aducem această expoziţie şi la Iaşi, într-un loc strâns legat de persoana domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Palatul de la Ruginoasa. Este un subiect pentru prima dată abordat în această manieră în România, o lege controversată, care a avut şi are în continuare multe urmări asupra Bisericii Ortodoxe. Expoziţia prezintă fotocopii după documente ale vremii din arhivele Patriarhiei şi Academiei Române, litografii şi numeroase imagini de arhivă ale unor mănăstiri şi schituri bisericeşti, în care se poate vedea starea de paragină a multe lăcaşe de cult, în perioada de după adoptarea acestei legi, ca urmare a imposibilităţii de a se mai gospodări din resurse proprii. Îi invităm pe toţi cei interesaţi să viziteze expoziţia găzduită, până pe data de 6 februarie, la palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa, pentru a se întâlni cu un adevăr istoric“, a spus Lăcrămioara Stratulat, directorul Complexului Muzeal Moldova. 

 

În mesajul adresat invitaţilor la vernisajul expoziţiei de la Ruginoasa, IPS Mitropolit Teofan a subliniat faptul că, în ciuda numeroaselor efecte negative ale deciziei de secularizare a averilor mănăstirilor, Biserica Ortodoxă Română a ştiut să se îngrijească de monumentele istorice şi lăcaşurile de cult din ograda proprie, precum şi de sporirea vieţii monahale şi activităţii sociale, medicale şi culturale în societate. „Ne bucură faptul că prin intermediul acestei expoziţii publicul moldav are posibilitatea să vadă o serie întreagă de documente şi mărturii despre un moment politic apreciat şi controversat în acelaşi timp. O decizie cu influenţe benefice, dar şi consecinţe negative pentru ceea ce a cunoscut de-a lungul veacurilor, în Moldova şi Ţara Românească, prezenţa culturală, socială şi, evident, spirituală a Bisericii Ortodoxe. Pe de o parte, prin această decizie a secularizării averilor mănăstireşti s-a creat o platformă de bunăstare, iar pe de altă parte, s-a deschis o rană care sângerează până astăzi, un moment de cotitură, de reflecţie, cu consecinţe ce au dus la împuţinarea semnificativă a vieţii monahale, închiderea sau degradarea a numeroase lăcaşuri de cult. Istoria este plină de fapte ale căror urmări nu pot fi ştiute în momentul în care o decizie are loc, ci în perspectivă, dar cum nimic nu se înfăptuieşte fără vrerea lui Dumnezeu, multe dintre cele ce s-au pierdut atunci, Biserica le-a câştigat înapoi, prin grija cu care a ştiut să se preocupe de monumentele istorice şi lăcaşurile de cult“, a subliniat IPS Teofan.

 

În finalul discursurilor rostite de organizatori, directorul Complexului Muzeal Moldova a citit mesajul transmis de Preafericitul Părinte Patriarh cu ocazia vernisajului expoziţiei de la Ruginoasa: „În anul 1863, prin Legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti, în fapt nu au fost secularizate numai averile mănăstirilor închinate, ci şi averile aşezămintelor bisericeşti neînchinate, de toate felurile: mitropolii, episcopii, mănăstiri, schituri etc. Chiar dacă prin Legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti din 1863 s-a realizat soluţionarea de fond a problemei averilor mănăstirilor închinate în afara ţării, s-a creat, pe de altă parte, o altă problemă, şi anume Biserica Ortodoxă Română a rămas lipsită de mijloacele sale proprii de întreţinere, cu atât mai mult cu cât preluarea proprietăţilor bisericeşti neînchinate s-a făcut fără a se prevedea în textul legii nici un fel de despăgubire.

 

În situaţia nou-creată prin secularizarea averilor sale, Biserica poporului român, din susţinătoare a operei educaţionale şi filantropice, a devenit dependentă de sprijinul Statului, care s-a dovedit fie insuficient, fie chiar total absent, în multe cazuri. Arhivele mărturisesc o stare tristă şi, din păcate, generalizată a lucrurilor, în care solicitările de ajutoare pentru reparaţii adeseori minore, dar de strictă necesitate, care nu mai puteau fi realizate din fonduri proprii, erau amânate sau chiar refuzate de Ministerul Cultelor, pe motivul lipsei de fonduri, deşi Statul era beneficiarul secularizării averilor bisericeşti. O mulţime de biserici ale mănăstirilor secularizate, de mare valoare artistică, au fost lăsate în paragină, iar unele proprietăţi secularizate au fost cumpărate de politicieni influenţi. (...) În acelaşi timp, o mare parte a terenurilor bisericeşti secularizate au fost folosite pentru împroprietărirea ţăranilor, iar unele edificii bisericeşti au devenit şcoli, spitale, sedii administrative, arhive sau penitenciare (ex. Mănăstirea Văcăreşti), astfel că organizarea statului modern România s-a făcut în mare parte pe bunurile confiscate de la Biserică. (...)

 

În concluzie, relaţiile actuale între Statul român şi culte reflectă în mare parte moştenirea ultimilor 150 de ani de istorie naţională, având originea în reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care au vizat modernizarea României, iar apoi şi asumarea de către Stat a compensării în parte a pierderilor suferite de Biserică prin secularizarea averilor ei“.