Familia Cantacuzino, în expoziţie la Muzeul Naţional de Istorie al României

„Legături de sânge/In the Blood“, o expoziţie-dialog între arhitectul George Matei Cantacuzino şi nepoata sa Ilinca Cantacuzino se va deschide, pe mâine, la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR).

Potrivit organizatorilor, expoziţia, realizată cu sprijinul Fundaţiei Familiei Raţiu, al Centrului Cultural Român de la Londra şi al Fundaţiei Pro Patrimoniu, reprezintă o încercare de a-l redescoperi pe G. M. Cantacuzino - pictorul şi, în acelaşi timp, un studiu al relaţiei cu nepoata sa, realizat prin juxtapunerea lucrărilor lor, adesea foarte diferite, conform Agerpres. Această expoziţie, un prim pas către o necesară reaşezare a lui G. M. Cantacuzino, pictorul, supranumit „cronicarul spiritualităţii româneşti“, în spaţiul cultural românesc, este, de asemenea, pentru Ilinca Cantacuzino o şansă de a explora o iconografie de imagini şi texte, adesea repetitive, formulând, în acelaşi timp, propriul răspuns la metodele şi cromatica lui G. M. Cantacuzino. Acest gest coincide cu publicarea unui album al artistului conţinând 99 de acuarele pe care le-a donat Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi, cu scurt timp înainte de a se stinge din viaţă. George Matei Cantacuzino s-a născut în anul 1899, la Viena. După ce studiază arhitectura la Academie des Beaux-Arts - Paris se întoarce în România, unde proiectează câteva dintre cele mai semnificative edificii ale vremii, precum Banca Chrissovelloni din Bucureşti, Hotelul „Bellona“ şi Villa Aviana situate pe litoralul Mării Negre, precum şi proiectul de restaurare a Palatului Mogoşoaia. Regimul comunist îl condamnă la cinci ani de muncă silnică. În anii â40 devine profesor de Istorie a Arhitecturii la Institutul „Ion Mincu“. În anii â50 e numit la Direcţia Monumentelor Istorice. În ultimii ani ai vieţii se întoarce la proiectare şi coordonează lucrările la ansamblul arhitectural al Palatului Mitropoliei din Iaşi. Ilinca Cantacuzino s-a născut şi a crescut în Anglia fără a-şi fi întâlnit vreodată bunicul care a murit în România în anul 1960. L-a cunoscut prin intermediul bunicii sale Sanda Cantacuzino, născută Ştirbey, şi prin picturile lui, conform Agerpres.