Fapta cea bună, preschimbată în altar de rugăciune

Omul, când este încercat de suferinţă şi leacurile nu-l mai izbăvesc din boală, se aruncă cu nădejde spre mila lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat şi se întâmplă mereu atunci când omul conştientizează că scăparea sa nu vine de la sine sau de la vreun semen, ci de la Dumnezeu. De pe urma unei asemenea întâmplări, a rămas ca mărturie a milei lui Dumnezeu o biserică, în jurul căreia caută înnoirea duhovnicească comunitatea de credincioşi de la Parohia „Sfinții Ioachim și Ana” - Oborul Vechi din Bucureşti. De un an de zile, parohia aceasta se află într-o continuă lucrare de înnoire a locaşului de cult, dar şi duhovnicească.

Biserica Parohiei „Sfinții Ioachim și Ana” - Oborul Vechi, Protopopiatul Sector 2 Capitală, este un exemplu cum un gând de mulţumire al unui credincios poate să se pre­schimbe în faptă. Aşa s-a întâmplat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, când marele serdar Matei Mogoş, pe propria cheltuială, a ridicat în anul 1719 o impunătoare cruce sculptată în piatră la intersecţia unor vechi drumuri comerciale, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că el şi toţi ai lui au scăpat de molima ciumei, care decimase populaţia Bucureştiului. Astfel, şi-a cheltuit o mare parte din averea sa, tocmind oameni pentru aducerea şi realizarea unei frumoase şi impunătoare cruci din piatră de Câmpulung, cu o înălțime de aproape 5 metri, 1,60 metri lăţime şi greutate, după specialişti, de 5 tone. Această cruce a fost aşezată la întretăierea drumurilor negustorilor, în apropierea unui târg de animale. De aceea, azi, biserica este cunoscută cu denumirea „Oborul Vechi”.

Ctitorul acestei cruci nu a ridicat-o doar ca semn al unei mulţumiri că el şi familia sa au fost izbăviţi de ciumă, ci şi pentru a chema trecătorii ca să se roage şi să fie recunoscători lui Dumnezeu. Crucea de piatră a serdarului Matei Mogoş, aflată astăzi în Sfântul Altar al Bisericii Oborul Vechi, este un adevărat giuvaier prin sculptu­rile ei interesante şi prin inscripţia cu caractere chirilice, ce se regăseşte şi în pliantul de prezentare a bisericii. „După aşezarea crucii de piatră, trecând prin faţa ei Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787) şi văzând cum animalele stăteau şi păşteau pe lângă cruce, i-a cerut protopopului ca să protejeze crucea. Atunci a fost construită peste cruce o troiţă, adică Altarul de astăzi, de aceea Altarul are cupolă. Aşa a luat formă biserica de aici, urmând să fie construit naosul şi apoi pronaosul şi absidele, fiindcă biserica a fost neîncăpătoare. Acest locaş de cult se distinge nu numai prin impunătoarea cruce de piatră aşezată în Sfântul Altar, ci şi prin icoana Sfinţilor şi Drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, donată bisericii de domnitorul ­Alexandru Ipsilanti, în anul 1781. Este singura icoană din Bucureşti şi singura biserică cu hramul «Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana», înaintea căreia, de-a lungul timpului, și-au plecat genunchiul generații de creştini”, a explicat părintele paroh Ciprian Georgian Tudor.

De-a lungul vremii, pentru că se răspândise vestea despre multul folos duhovnicesc pe care îl au credincioşii, dar şi pentru că este ferecată în argint, icoana Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana a fost de mai multe ori furată. „Fostul preot Athanase Negoiță (1936-1993), care a slujit în această biserică vreme de aproape 60 de ani, a lăsat consemnat într-o monografie a bisericii, dar şi în alte însemnări, că era o icoană celebră a vremii. Astfel, a fost furată de mai multe ori, chiar şi în vremea dânsului, dar de fiecare dată, în chip minunat, icoana a fost adusă înapoi. Mai mult decât atât, pe chipul Sfintei Ana este o tăietură de cuţit, semn că au încercat să desfacă ferecătura de argint, însă Dumnezeu ştie de ce nu au putut şi de ce au adus icoana înapoi. Ultima oară, icoana a fost furată pe vremea comuniştilor, în anul 1987 sau 1988, când hoţii au luat mai multe obiecte de cult, între care un chivot şi icoana aceasta, dar dintre toate nu au returnat decât icoana, care a fost găsită la poartă”, a precizat parohul Bisericii Oborul Vechi.

În prezent, la Biserica „Sfinții Ioachim și Ana” - Oborul Vechi se desfăşoară o lucrare de restaurare a locaşului de cult, dar şi de repunere a ei în lumină. Părintele paroh mărturiseşte că sunt multe de făcut, şi cu oamenii, şi în biserică, dar pe toate acestea nădăjduieşte că le va duce la liman, rugându-se şi îndemnând la rugăciune. „De un an de zile, parohia aceasta a intrat într-o înnoire continuă, întrucât în fiecare zi este săvârşită câte o slujbă, drept care, a sporit şi numărul credincioşilor cu ajutorul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu i-a sporit, pentru rugăciunile pe care le înălţăm aici. Astăzi, puţini oameni îşi mai fac semnul sfintei cruci, de aceea am şi aşezat o icoană a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana în faţa bisericii, şi am observat că, văzând icoana, oamenii au început mai mulţi să îşi facă semnul sfintei cruci. Avem în construcție un așezământ social destinat persoanelor defavorizate din parohie, copii și vârstnici. Lucrările sunt finalizate în proporţie de 60%. Sunt foarte mulți cei care au nevoie de o pâine, de medicamente şi altele necesare traiului”, a mai spus pr. paroh Ciprian Georgian Tudor.

Nu sunt neglijate nici activi­tățile cultural-educaţionale, fiind organizate constant diferite conferinţe duhovniceşti şi culturale pentru credincioşii adulţi, dar şi pentru tineri şi copii. Aşezată între bulevardele Pache Propotopescu şi Ferdinand, la intersecţia cu str. Traian, în apropierea Foişorului de Foc, Biserica „Sfinții Ioachim și Ana” - Oborul Vechi rămâne pentru generaţiile de ­astăzi şi cele viitoare nu numai la încrucişare de drumuri, ci şi spre comuniunea oamenilor.