Giroc, satul european din Timiş

Nu departe de Timişoara, la aproximativ 7 km sau o jumătate de oră de mers pe jos într-o plimbare pe Calea Martirilor din Decembrie 1989, sau mai bine zis în grai bănăţean „la o aruncătură dă băţ dă Cimişoara”, se află comuna Giroc, cel mai atractiv pol rezidenţial din judeţul Timiş. Un sat care se autodefineşte ca fiind „cel mai tânăr oraş al Banatului” merită văzut şi studiat ca model nu doar pentru satul românesc, ci şi pentru oricare alt sat din zona de est a Europei, deoarece atrage anual câteva milioane de euro în dezvoltarea infrastructurii şi a condiţiilor optime de viaţă într-un climat de aer occidental, cu mii de familii tinere care se bucură de acel „acasă” mult dorit astăzi. 

Dacă în atestarea documentară Girocul este menţionat încă din 1389 cu numele de Gyurec, la 1717 Girocul, sau Jurokul de atunci, avea 70 de case şi deja reprezenta un interes deosebit pentru autorităţile vremii şi nu numai, având în vedere că între anii 1910 și 1912 satul este colonizat de germanii din Niţchidorf. Astfel, comunitatea românească de aici, într-o bună colaborare cu nou-veniţii, deschide prima bancă din sat cu numele de Giroceana, apoi Casa Naţională, Societatea de vânătoare, ­fabrica de cărămidă, gara, oficiul poştal, şi am putea zice că mai toate erau la locul lor. 

Am lăsat mai la urmă biserica pentru a demonstra că la Giroc erau mulţi români ortodocşi harnici, care au construit o biserică, așa cum le place lor să spună, cum „nu e alta ca a lor”. Biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Giroc datează dinainte de anul 1723, dat fiind că la Camera Imperială Austriacă exista un document prin care se atribuise în acest loc spații pentru şcoală şi biserică. Din anul 1955, biserica parohială este declarată monument istoric, în baza propunerii făcute în anul 1953 de preotul Andrei Erhan. Monumentul prezintă un stil baroc simplificat. Biserica are pereţii verticali şi turnul-clopotniţă din cărămidă. Bolţile sunt din lemn peste care la interior s-a bătut trestie acoperită cu mortar, iar pictura originală datează din prima jumătate a secolului al XlX-lea, chiar dacă a mai fost restaurată pe alocuri. 

În anii 1918-1930, s-au cumpărat cele patru clopote, fiind în perioada părintelui David Voniga care, pe lângă faptul că a fost un bun teolog, s-a dovedit a fi şi un mare gospodar, prin construirea şi celei de-a doua case parohiale, peste drum de cea actuală. În anul 2009, în timpul păstoririi preotului paroh Adrian Chermeleu, biserica a fost restaurată în totalitate cu sprijinul Primăriei din Giroc şi a fost târnosită de Prea­sfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

Monumente și o biserică nouă

De activitatea bisericii ortodoxe şi a slujitorilor săi se leagă şi ridicarea principalelor monumente din cimitirul ortodox, dar şi din sat. În anul 1901 a fost ridicat în curtea bisericii ortodoxe monumentul închinat primilor corişti din Giroc, în 1914 a fost ridicat monumentul închinat lui Aurel Vlaicu, iar în anul 1927 au fost ridicate Monumentul eroilor căzuţi în Primul Război Mondial din Giroc şi crucea mare din marmură albă aflată în cimitir. 

Un eveniment aparte s-a petrecut la data de 22 noiembrie 2015, când Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, a pus piatra de temelie la cons­truc­ţia noii biserici din Giroc cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” şi o pietricică din Muntele Sinai, în prezenţa autorităţilor locale şi judeţene. Înaltpreasfinţia Sa spunea atunci: „S-a auzit glasul lui Dumnezeu cum vorbea cu Moise în Sinai. Să le spuneţi copiilor dumneavoastră, nepoţilor şi strănepoţilor că la temelia acestei biserici stă o piatră adusă din ­Muntele Sinai”. De atunci, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit poposeşte adesea la Giroc şi urmăreşte cu multă atenţie şantierul acestei biserici considerate a fi una dintre cele mai mari biserici parohiale noi ce se ridică în Banat.

Din anul 2013 preotul paroh Marius Şonea şi-a asumat să ducă la bun sfârşit acest proiect măreţ de construcţie a noii biserici, fiind sprijinit constant de Primăria Giroc şi investitorii din zonă. „Avem nevoie de un locaş de cult mai încăpător, pentru că satul nostru a crescut foarte mult, şi dacă a rânduit Dumnezeu să avem teren în centrul localităţii, trebuie să realizăm o corespondenţă între monumentul istoric şi noua biserică, între Girocul istoric şi Girocul modern”, subliniază parohul localităţii.

Parohia are un rol foarte important în viaţa acestei comunităţi, dat fiind că are un cor renumit care participă la manifestările culturale din Eparhia Timişoarei, Corala bărbătească „Giroceana”, are un centru catehetic şi un cerc de pictură pe sticlă şi dezvoltă constant diverse activităţi sociale în care copiii sunt învăţaţi să-şi iubească aproapele. Tot aici trebuie menţionat şi preotul coslujitor Adrian Covan, lector la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie din Timişoara, care se ocupă de pregătirea catehetică a copiilor din parohie. „Prin cateheze facem tot posibilul ca adevărul revelaţiei lui Dumnezeu să pătrundă în albia inimii copiilor şi acolo să aducă roade mântuitoare”, spune preotul Adrian Covan. 

Primarul Ionel Toma, ajuns la al şaselea mandat în fruntea comunei, vede în Biserică un factor de stabilitate şi cultură atunci când afirmă: „Eu cred că Biserica este cel mai important mijloc de educare a copiilor şi un loc al întâlnirii noastre cu Dumnezeu, numai aici poţi găsi ceea ce-ţi doreşti, aici poţi mulţumi şi cere iertare, lucru ce se poate doar în biserică”.

De ce vin tinerii la Giroc

În anul 2002, Girocul avea 4.075 de locuitori, iar de la 1 ianuarie 2012 populaţia s-a dublat la 8.388 de locuitori cu 3.307 locuinţe. Astăzi, în comuna Giroc sunt înregistraţi peste 16.000 locuitori, fără a mai adăuga câteva mii care au documentele pe Timişoara sau în alte locuri. Privitor la dezvoltarea localităţii, primarul declară că „extinderea aceasta rapidă a localităţii şi creşterea populaţiei la fel de rapidă necesită şi o pregătire a infrastructurii, pentru că cetăţeanul care vine la noi trebuie să găsească măcar cincizeci la sută din ceea ce n-a avut când s-a orientat să locuiască aici”.

Ne mai putem întreba: de ce vin atâţia tineri la Giroc, de ce nu pleacă şi aceştia în străinătate? Răspunsul e simplu: pentru că sunt locuri de muncă la Timişoara şi în Giroc, pentru că vorbim de un primar gospodar cu peste cinci mandate, pentru că există străzi asfaltate cu piste de biciclete, sunt parcuri de joacă pentru copii, pentru că există săli de sport, formaţii de dansuri, locuri de agrement pe malul Timişului, farmacii cu un Centru medical de permanenţă, hoteluri şi restaurante pentru momentele festive ale oamenilor, pentru că se construieşte cu mult peste media naţională și pentru că tinerii primesc loturi de teren pentru a rămâne acasă să-şi construiască locuinţe, şi aşa mai departe… 

Prin urmare, se poate şi în România. În locuri unde Dumnezeu nu lipseşte din viaţa satului, ca la Giroc. Și spun aceasta întrucât aici se construieşte o biserică nouă, frumoasă şi impunătoare, exact ca pentru o comună de top din ţara noastră, pentru că oamenii își doresc asta. Investitorii din zonă şi-au asumat câte o etapă din construcţia acestui nou locaş de cult, ceea ce demonstrează că atunci când primeşti de la Cel de Sus mai mult decât ai nevoie, merită să investeşti şi în veşnicie. 

Investiții în educație

Ca să nu mai vorbim de investiţiile majore din învăţământul preşcolar, gimnazial şi liceal. La Giroc funcţionează două grădiniţe, o şcoală gimnazială care poartă numele unui dascăl respectat şi iubit de giroceni, Iosif Ciorogariu, iar în anul 2013 s-a deschis Liceul Teoretic „Preot David Voniga”, pentru recunoaşterea unui preot destoinic care a contribuit la educaţia oamenilor din acest sat. „Noi investim foarte mult în copii şi acest lucru e cel mai important. Copilul nu trebuie să fie privit doar ca o fiinţă ce vine şi pleacă dintr-o localitate, trece printr-o şcoală şi după aceea vede el ce va face. Noi trebuie să ne ocupăm de ei, să le insuflăm dragostea pentru carte, pentru ceea ce înseamnă tehnică, pentru mişcare, pentru sport. Şi în acest sens s-au construit săli de clase noi, stadion de fotbal, sala de sport cu multiple utilităţi şi de ce să nu spunem cu mândrie că suprafaţa alocată grădiniţelor, şcolii gimnaziale şi liceului depăşeşte cu mult 15.000 mp, aici învăţând peste 1.300 de copii”, afirmă primarul Ionel Toma. „Aşadar, putem spune, continuă edilul, că aşezarea rurală a fost depăşită de mult timp, pentru că avem tot ce ne trebuie, de la infrastructura subterană, rutieră şi până la tot ce înseamnă act cultural, şcoli şi biserici şi tot ceea ce este benefic pentru locuitorii de aici.” 

Am întâlnit la Giroc şi un tânăr pasionat de etnografie, pe profesorul Marius Matei. El şi-a făcut un muzeu din casa bunicilor, unde se găsește o colecţie cu zeci de costume populare şi podoabe ale portului popular, aşa cum a văzut la bunicul său. Acesta din urmă era un ţăran autodidact care deținea cea mai însemnată bibliotecă din sat, cu peste 2.000 de cărţi, şi purta discuţii cu oamenii de seamă din Banat despre viaţa satului şi frumuseţea portului popular, mai ales când se întâlneau la rugile din localitate, de la care nu lipseau fanfarele şi cei mai talentaţi folclorişti. După o expoziţie organizată împreună cu Muzeul „Banatul” din Timişoara, Marius Matei a început să adune diverse piese: „N-am avut de gând să fac un muzeu. Am strâns pentru mine, dar acum am peste 2.500 de piese în colecţie, dintre care 150 ce alcătuiesc ansamblurile vestimentare, podoabe din aur şi argint, ace de filigran şi fotografii vechi care demonstrează corectitudinea asamblării fiecărui motiv în parte. Totodată mai am câteva obiecte de ceramică specifice diferitelor centre din Banat şi câteva piese de mobilier”. Marius Matei a scris și câteva lucrări de etnografie bănăţeană. Astăzi îl putem întâlni la Muzeul Satului din Timişoara, explicând şi altora cum e să priveşti trecutul pentru a înţelege satul românesc cu toate podoabele lui.

Printre primele sate din ţară

Nu putem trece cu vederea nici evenimentele anuale, la care se adună neamurile girocenilor din toată lumea: ruga satului sau negeia, cum se spune pe la noi, ţinută de două ori, de Sfintele Paşti şi în 26 octombrie, cu prilejul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Festivalul Internaţional de Folclor „Floare Giroceană”, din luna iulie, şi Festivalul de Toacă din Săptămâna Mare, când tineri şi bătrâni, preoţi şi monahi vin să bată toaca la Giroc să-i înveţe pe cei ce nu ştiu şi să-i bucure pe cei ce văd că tradiţiile noastre nu pier, chiar dacă vremurile se mai schimbă. 

Profesorul de istorie girocean Octavian Gruiţă, care a văzut cum se schimbă satul lui de la o generaţie la alta, afirmă cu mândrie: „Girocul nu mai seamănă cu ce a fost odată, doar numele mai aminteşte de vechiul Giroc şi poate un sfert din locuitorii care trăiesc în prezent. Satul nostru e printre primele sate din ţară”.