Hiperconectivitatea, mecanism de reglare a neliniștii și substitut al vieții lăuntrice

Extinderea accelerată a tehnologiilor digitale a modificat profund modul în care omul contemporan se raportează la sine, la ceilalți și la lume. Conectarea permanentă la dispozitive și platforme online a devenit o obiș­nuință socială, cu efecte semnificative asupra funcționării psihice, a relațiilor inter­umane și a vieții spirituale. Dincolo de bene­ficiile evidente ale comunicării rapide, hiper­conectivitatea aduce dificultăți de concentrare, anxietate, dependență de validare și o diminuare a capacității de interiorizare. Aceasta influențează echilibrul interior al persoanei și capacitatea sa de a trăi relații autentice, liniște lăuntrică și sens spiritual, într-o lume dominată de stimuli permanenţi.

Ampla dezvoltare a tehnologiei și a internetului din ultimele decenii a condus treptat la hiperconectivitatea omului, aproape permanent, la dispozitive digitale precum telefonul mobil, laptopul, tableta și rețelele de socializare. Astfel, creierul și psihicul uman sunt supuse unui flux continuu de notificări, mesaje și fluxuri de conținut algoritmic selectat, ceea ce determină o suprasolicitare.

La nivel social și cultural, hiperconectivitatea transformă relațiile interumane, identitatea personală și modul de raportare la timp și spațiu. Comunicarea a devenit mai rapidă, dar adesea mai superficială. Aceasta este mediată de diverse interfețe care urmăresc reacția noastră imediată. Identitatea personală ne este parțial externalizată în profiluri digitale, unde imaginea noastră este construită cu un anume scop având conș­tiința faptului că va fi evaluată de către public. În multe cazuri, granița dintre viața profesională și cea personală se estompează, societatea contemporană îi cere omului modern, cu insistență, disponibilitate continuă și răspunsuri rapide. În acest mod, hiperconectivitatea nu este doar un proces tehnologic, ci şi unul complex care reconfigurează psihicul uman, modul de rela­ționare, viața socială și culturală.

În lucrarea „Captivi în internet”, Jean-Claude Larchet atrage atenția asupra efectelor nocive ale hiperconectivității asupra adolescenților și adulților, prin dificultăți de concentrare și atenție susținute, anxietate de deconectare și reglare emoțională dependentă de reacțiile afective ale celorlalți.

Îndepărtarea fricii și a angoasei

„Hiperconectivitatea are ca funcție esențială alungarea sentimentului de angoasă legat de solitudine (sentimentul de a fi izolat). Aceasta are și rostul de a alunga frica și angoasa produse de faptul că te simți pierdut sau amenințat cu pierderea fizică a celor apropiați, într-o societate resimțită tot mai mult ca primejdioasă și amenințătoare. De aceea părinții își dotează copiii cu telefon de la vârsta când pot să meargă singuri undeva, pentru ca să-i poată suna sau ca să poată fi permanent sunați, sau cel puțin ca astfel să aibă sentimentul că legătura cu ei nu s-a rupt. (...) Noile media servesc, de asemenea, la alungarea fricii și a disconfortului afectiv de a te pierde (în mod psihologic sau intelectual) într-o societate tot mai complexă, în care noile media au devenit adesea mijloace indispensabile de reper sau de răspuns la anumite exigențe sociale sau la anumite nevoi”, scrie Jean-Claude Larchet.

Telefoanele mobile au devenit mijloace de acces la internet, de poștă electronică, de mesaje și de comunicare verbală interpersonală. Din punct de vedere psihologic, nevoia de contact prin mijloace digitale cu persoane mai mult sau mai puțin cunoscute apare adesea din cauza unui sentiment interior de singurătate sau nesiguranță. Telefonul devine „o prezență” care confirmă că cineva este acolo disponibil, că nu ne-a uitat sau că suntem importanți. Multe persoane se tem să rămână singure cu propriile gânduri și sentimente, de aceea pentru ei momentele de pauză sau de așteptare devin inconfortabile. Aflat la îndemână, telefonul umple imediat acest timp, oferind distragere și protecție față de tristețe, neliniște sau sentimentul de gol interior. Mai mult, pentru unii oameni, hiper­conectivitatea este și o formă de căutare a siguranței emoționale. Faptul că poți scrie cuiva oricând și că poți primi rapid un răspuns lasă impresia de control, stabilitate și liniștește frica de a fi uitat.

„Rețelele de socializare au devenit pentru omul modern mijloace de a exista și de a se pune în valoare în ochii celorlalți. Lipsa acestora induce teama ca nu cumva astfel ființa lui să ajungă neînsemnată și neobservată. (...) Ado­lescenții nu numai că rareori își opresc mobilul, dar îl și țin lângă corpul lor, pentru a-l simți când vibrează, îl verifică în mod aproape reflex ori de câte ori au un moment liber, nu doar la ieșirea din clasă, ci și pe furiș, în timpul lecțiilor. Nevoia permanentă de contact reflectă o nepu­tință pentru persoana umană de a se asuma pe sine, de a suporta nu doar acele perioade de izolare, care țin de existența personală, ci și de a trăi momentele de solitudine necesare pentru forjarea persoanei sale, pentru echilibrul vieții psihice și pentru dezvoltarea și aprofundarea vieții sale spirituale”, notează Jean-Claude Larchet în lucrarea menționată.

Chiar dacă trăim în epoca conectivității rapide, momentele de liniște și singurătate sunt necesare pentru a ne centra în noi înșine, pentru a pune ordine în gânduri și a fi atenți la trăirile și emoțiile noastre. A sta câteva intervale fără telefon și fără mesaje nu înseamnă izolare, ci grijă față de propriul suflet, pentru a ne putea auzi adevăratele nevoi. Din perspectivă teologică, liniștea și singurătatea favorizează întâlnirea cu Dumnezeu ca pe o pace care se așază încet în inimă. În tăcere, fără stimuli exteriori, omul devine mai atent la sine și la lumea din jur, fiind mai deschis la rugăciune și smerenie. În contextul hiperconectivității, perioadele de liniște refac echilibrul dintre a fi cu ceilalți și a fi cu sine. După asemenea perioade fructificate în mod spiritual, omul se întoarce mai calm și mai răbdător în relațiile sociale.

Lipsa de spiritualitate

„Noile media ajută la umplerea golului pe care-l simte omul modern cu o viață lăuntrică sărăcită mult de lipsa de spiritualitate, cu o viață tot mai lipsită de relații cu ceilalți, prin slăbirea legăturilor de vecinătate, conjugale, familiale, de prietenie sau sociale. Omul poate apela permanent la noile media și poate fi permanent apelat de ele. Clipele de așteptare sau de inactivitate pot dispărea imediat. Orice clipă de latență a spiritului poate fi evitată, pentru că ele oferă în mod continuu mijloacele de atragere a atenției și de stimulare a vieții psihice. Internetul și telefonul mobil sunt mijloace de a petrece timpul pe care omul modern nu știe cum să-l ocupe în alt mod. Sunt forme de a popula nenumăratele momente pustii din viața celor care nu studiază, nu lucrează, nu merg la spectacole sau expoziții, nu practică nici un sport. Cu ajutorul lor se tratează neliniștea iscată de o viață deșartă sau puțin împlinită”, completează Jean-Claude Larchet.

Când devenim conștienți că hiperconectivitatea ne ocupă prea mult timp, e bine să ne întoarcem, cu blândețe și răbdare, la gesturi mici și simple apropiate de firescul vieții. Să stabilim momente în care lăsăm telefonul în altă cameră, să mergem la plimbare fără căști sau să punem o limită de timp de la care nu ne mai conectăm digital în cursul serii. În acest mod se evită oboseala mentală, suprastimularea cognitivă și drept consecință vor scădea comportamentele compulsive de verificare. Alegerea de a fi prezenți în mod autentic în relațiile noastre și empatia ne vor oferi un sentiment de siguranță psihologică, care poate să umple golul interior și poate să scadă frica de singurătate și dorința de validare de către cei din jur.