Icoanele Măicuţei noastre

Faţă de Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, credincioşii au o relaţie aparte de dragoste şi recunoştinţă pentru darurile primite. Această dragoste se manifestă şi în evlavia lor faţă de icoanele Maicii, poate şi pentru faptul că după moarte a fost ridicată cu trupul la cer, nelăsând în urmă sfinte moaşte, precum sfinţii binecuvântaţi de Dumnezeu cu neputrezirea.

Diferenţa între icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului şi celelalte icoane o fac lacrimile şi rugăciunea plină de nădejde a nenumăraţilor credincioşi care în decursul timpului şi-au plecat genunchii în faţa lor. Tocmai datorită acestei evlavii, Fecioara Maria este grabnică ajutătoare celor care se închină acestor icoane.

Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului nostru Iisus Hristos se găsesc peste tot prin lume, Sfântul Munte Athos fiind binecuvântat cu cele mai multe. În România le găsim la bisericile şi mănăstirile vechi, care fie le-au moştenit, fie le-au găsit în mod miraculos, originea lor pierzându-se în timpuri îndepărtate.

Maica Domnului Lidianca

Una dintre cele mai cunoscute icoane închinate Maicii Sale este cea de la Mănăstirea Neamţ. Aşezată în biserica centrală a mănăstirii, icoana făcătoare de minuni datează din anul 665. A fost pictată în Lida, patria Sfântului Gheorghe (Sfântul fiind zugrăvit pe verso) şi dăruită de împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, în anul 1429. Icoana Maicii Domnului Lidianca sau de la Neamţ este o icoană procesională, dar şi o icoană protectoare care a întreţinut evlavia credincioşilor şi a monahilor.

A plâns 26 de zile

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula a plâns, în anul 1699, timp de 26 de zile. Probabil ca o prevestire a chinurilor românilor transilvăneni din anii ce au urmat. Icoana a fost pictată nu cu mult timp în urmă (1681) de preotul Luca din Iclod şi dăruită de nobilul Ioan Cupşa, cel care a şi plătit-o, bisericii din satul Nicula. După ce a avut loc minunea, guvernatorul austro-ungar a mutat icoana la castelul său din Benediuc, lângă Dej. A făcut minuni şi aici, dar revolta sătenilor din Nicula şi din localităţile din jur a determinat aducerea ei înapoi la biserica din Nicula, pe 24 martie 1699, şi apoi la Mănăstirea Nicula, unde a rămas până astăzi.

Siriaca, adusă de Măicuţa

Maica Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu este mult iubită de credincioşi, în faţa ei petrecându-se nenumărate minuni. Icoana este o culme a artei sacre siriene (sec. XVI) şi a fost adusă în România în anul 1958, de către episcopul Vasilios Samaha şi oferită patriarhului Justinian Marina, la dorinţa Maicii Domnului făcută în vis acestuia. Depusă în Catedrala patriarhală din Bucuresti, icoana a fost adusă la mănăstire în ziua de 25 februarie 1958 de către episcopul sirian şi viitorul patriarh al României, Teoctist. Icoana este renumită pentru ajutor în naşterea de prunci şi tămăduirea diferitelor boli.

După modelul Sfântului Luca

Despre icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, judeţul Vâlcea, se spune că a fost găsită de un cioban, Radu, în trunchiul unui stejar, din care a făcut şi biserica, la dorinţa manifestată în vis a Fecioarei Maria. Conform specialiştilor, icoana, care are pe verso scena Judecăţii de Apoi, datează de dinainte de 1453 şi este zugrăvită după modelul aparţinând Sfântului Apostol Luca, cel care a pictat prima oară în icoană pe Fecioara Maria. Conform tradiţiei, în lume se mai găsesc doar trei astfel de exemplare: la Moscova, Constantinopol şi Ierusalim. Maica Domnului cu Pruncul este una dintre cele mai cinstite icoane din ţară, atât pentru vechimea şi frumuseţea ei, cât mai ales pentru nenumăratele minuni săvârşite înaintea ei.

Taurul şi icoana

Tot după o veche tradiţie, Mănăstirea Hodoş-Bodrog a luat fiinţă în urma descoperirii icoanei Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în braţe. Tradiţia spune cum un taur ("Hodoş") a scos cu coarnele dintr-o movilă de pământ icoana, pe acel loc credincioşii construind o bisericuţă. Icoana au păstrat-o, dovedindu-se a fi făcătoare de minuni. Atât capul osificat al taurului, cât şi icoana făcătoare de minuni se află în pronaosul bisericii vechi a mănăstirii. Mulţi oameni au plâns în faţa acestei icoane, ajutându-i să scape de boli incurabile, vindecând chiar şi îndrăciţi.