Ierarh pilduitor şi teolog iscusit

Pe 28 ianuarie s-au împlinit trei ani de la mutarea la Domnul a celui ce a fost considerat drept cea mai iubită figură publică din Grecia, arhiepiscopul Hristodoulos. A fost cel care a încercat să valorifice deschiderea Bisericii în rândul tinerilor şi a persoanelor aflate în suferinţă şi a vorbit întotdeauna despre rolul important al Bisericii şi al Ortodoxiei în Europa.

Despre toate acestea ne-a vorbit diaconul Ştefan Toma, consilier mitropolitan - Editura Andreiana a Mitropoliei Ardealului, care l-a cunoscut personal şi în multe rânduri a avut ocazia de a discuta cu cel de-al XIX-lea arhiepiscop al Greciei. Arhiepiscopul Hristodoulos a fost un om de acţiune, un arhipăstor dinamic. Încă de la ridicarea sa în treapta de arhiereu, a lansat noi mijloace pastorale de acţiune pentru persoanele cu probleme sociale, dependenţii de droguri, imigranţi, victime ale traficului de persoane etc. Vorbiţi-ne despre dimensiunea implicării arhiepiscopului Hristodoulos în acţiunile de asistenţă socială. Ca mitropolit titular de Dimitriada şi Almiros (ales la vârsta de 35 de ani), cu reşedinţa la Volos, Preafericirea Sa a dat dovadă de o maturitate impresionantă, în ciuda vârstei sale relativ tinere. Una dintre trăsăturile sale caracteristice a constituit-o efortul de reînnoire a structurilor interne ale Bisericii şi readucerea lor în pas cu vremea. A înzestrat mitropolia cu numeroase aşezăminte sociale, centre de conferinţe, a înfiinţat Uniunea Oamenilor de Ştiinţă Creştini, Uniunea Social-Creştină, aziluri pentru bătrâni, Departamentul de solidaritate creştină pentru săraci. A ajutat mulţi tineri aflaţi la studii, oferindu-le burse din partea mitropoliei, a trimis mulţi bolnavi în străinătate pentru a fi trataţi sau operaţi, şi-a asumat problemele oamenilor cu afecţiune profundă şi părintească, nedând dovadă de dispreţ sau aroganţă. Gestul de-a apropia tineretul de Biserică "aşa cum este, încă şi cu cercei" La 28 aprilie 1998, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei l-a ales arhiepiscop al Atenei şi al întregii Grecii, ca al XIX-lea arhiepiscop al Greciei. Această alegere a constituit şansa întăririi poziţiei Bisericii în societatea elenă, în interacţiunea ei cu realitatea contemporană. Arhiepiscopul a fost şi un prieten al tinerilor, implicându-se în procesul de educaţie al acestora. Vorbiţi-ne despre această latură a sa. Multiplele activităţi desfăşurate de Biserica Ortodoxă a Greciei în timpul păstoririi Preafericitului Părinte Hristodulos, fie ele de natură pastoral-misionară, culturală, socială sau ecumenică, au cunoscut un reviriment nemaiîntâlnit. Preafericirea Sa a condus cu succes Biserica Ortodoxă Greacă în noua lume a informaţiei digitale, deschizând serviciul de internet al arhiepiscopiei, cu pagină de internet şi o bibliotecă digitală în nouă limbi, Centrul de informare culturală în limba greacă şi engleză etc. Unul dintre punctele forte ale pastoraţiei sale în noua sa demnitate l-a constituit relaţia directă, vie şi dinamică pe care a ştiut să şi-o cultive cu tinerii sau, altfel spus, pastoraţia responsabilă, de facto, şi nu declarativă a tineretului. La scurt timp după urcarea sa pe tronul arhiepiscopal al Greciei, toată lumea vorbea despre gestul noului Întâistătător de a apropia tineretul de Biserică "aşa cum este, încă şi cu cercei", gest însoţit de invocarea iertării pentru tot ceea ce Biserica Ortodoxă nu reuşise să facă în societatea greacă pentru a-şi apropia tineretul. Pentru relevanţa celor pe care tocmai le-am afirmat, voi reproduce un scurt fragment din cuvântul rostit de arhiepiscopul Hristodoulos la 9 mai 1998, în ziua întronizării sale: "… Iubiţii mei tineri, vă cer iertare pentru ipocrizia unor slujitori…, de multe ori vă sfătuiam să păşiţi pe nişte cărări pe care noi înşine nu păşeam… V-am lăsat singuri în valurile Babilonului de astăzi … şi totuşi, spuneam că vă iubim… Copiii mei, astăzi, cel care vă vorbeşte ia asupra sa responsabilitatea dialogului cu voi şi vă cere în mod smerit iertare!..." (înregistrarea audio a discursului său indică faptul că ierarhul plângea în timp ce spunea aceste cuvinte). "A venit vremea să plec din lume" Încercările prin care a trecut până să plece la Domnul constituie pentru noi un adevărat exemplu de răbdare. Cum a luptat cu boala? Viaţa şi multiplele activităţi ale arhiepiscopului Hristodoulos au început să ia o nouă turnură pe data de 9 iunie 2007, când se pregătea să viziteze Patriarhia Alexandriei, la scurt timp după un periplu misionar în nordul Greciei. Febra şi durerile abdominale ce le acuza i-au determinat pe colaboratorii săi apropiaţi să-l forţeze să se interneze şi, astfel, să-şi anuleze deplasarea în Egipt. Internat la Clinica Universitară Areteio din Atena, i s-a depistat o tumoare canceroasă la intestinul gros şi, mai apoi, în timpul operaţiei, şi la ficat. Lumea începuse să aducă flori în faţa spitalului şi să se perinde într-un pelerinaj fără sfârşit… Starea critică de sănătate în care se afla arhiepiscopul Atenei era cunoscută de toată lumea, la dorinţa expresă a Preafericirii Sale. Încrezător în şansa unui transplant de ficat la Miami, în Statele Unite, arhiepiscopul Hristodoulos a părăsit Clinica Areteio din Atena pe 20 iulie 2007. La Miami a aşteptat 50 de zile până i s-a găsit ficatul compatibil. La câteva ore după intrarea în operaţie însă s-a constatat extinderea metastazelor, fapt ce a făcut imposibilă realizarea transplantului. La scurt timp a revenit la Atena, unde a urmat un tratament pe bază de chimioterapie, refuzând în mod constant să se interneze în spital, chiar şi atunci când sănătatea începuse vizibil să i se deterioreze. A rămas în reşedinţa sa de la periferia Atenei (Paleo Psihiko), unde rând pe rând şi-a luat rămas-bun de la toţi cei care au vrut să-l mai vadă… Aşa cum menţiona un cotidian central elen, arhiepiscopul Hristodoulos şi-a presimţit moartea şi a întâmpinat-o cu bărbăţie şi smerenie… Întrebat cum se simte, cu câteva zile înainte de a se muta la Domnul, de către un apropiat mitropolit al său, Preafericirea Sa a răspuns cu o voce stinsă şi obosită cu câteva cuvinte din Epistola a II-a către Timotei: "A venit vremea să plec din lume". Un alt colaborator apropiat al său, care l-a vizitat cu câteva zile înainte de a muri, l-a auzit murmurând "Doamne, către Tine vin" şi "Doamne, iartă-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte". În după-amiaza zilei de duminică, 27 ianuarie, situaţia i s-a îngreunat şi a cerut să i se facă Sfântul Maslu, care s-a săvârşit în camera sa, şi el, întins, cu ochii închişi, însă cu deplină conştiinţă a faptului că ieşea din lumea aceasta, şi cu toate acestea liniştit, în ciuda durerilor pe care le suferea, a primit cu emoţie uleiul binecuvântat. Era deja pregătit să treacă din Biserica luptătoare în cea triumfătoare… La ora 2:00 noaptea a început să aibă dureri şi disfuncţii ale respiraţiei. La ora 5:15, în dimineaţa zilei de luni, 28 ianuarie 2008, în timp ce dormea liniştit, Preafericitul Părinte Hristodoulos a trecut dincolo de timp, spre zorii Împărăţiei lui Dumnezeu… Potrivit doctorului său curant, Dionisios Voros, arhiepiscopul "a întâmpinat problema vieţii şi a morţii într-un mod foarte aparte, aş spune de pe un nivel foarte înalt. Viaţa sa, confruntarea cu încercarea bolii sale şi modul prin care a dat lupta nedreaptă cu moartea rămân moştenire preţioasă şi exemplu pentru noi toţi". O Biserică prezentă în societatea care nu-şi uită Tradiţia "Fericiţi cei ce-şi trăiesc viaţa în perspectiva Învierii", este unul dintre gândurile pe care Preafericirea Sa le-a citit la cumpăna dintre ani, la ultima sa trecere dintr-un an într-altul. Aşa cum bine menţiona Înalt Preasfinţitul Ignatie, Mitropolit de Dimitriada şi Almiros, arhiepiscopul Hristodoulos a fost un vizionar, a creat perspectivele unei Biserici vii, libere, în situaţii de multe ori ostile şi în vremuri dificile. A vrut o Biserică al cărei cuvânt să aibă putere, o Biserică prezentă în societate şi, desigur, o Biserică care nu-şi uită niciodată Tradiţia ei, o Biserică care ştie să lucreze în prezent şi să aspire la un viitor măreţ. Iată de ce Preafericitul Părinte Hristodoulos a lăsat în urma sa imaginea unui ierarh pilduitor, a unui teolog iscusit, a unui om de cultură erudit, paradigmă vie pentru toţi cei angajaţi în ogorul Domnului.