Ilimbav, satul unei vechi comunități ortodoxe

Valea Hârtibaciului din județul Sibiu adună ca într-o salbă zeci de vechi așezări omenești încărcate de istorie, împodobite cu minunate locașuri de cult unice în țara noastră. Satul Ilimbav se mândrește cu o veche biserică de lemn, monument istoric cu o valoare inestimabilă, dar și cu o impunătoare biserică de zid, locaș emblematic pentru Valea Hârtibaciului.

Satul Ilimbav este situat la 30 de kilometri de Sibiu, în apropiere de drumul care leagă cetatea transilvăneană de orașul Agnita. Ca să ajungi în localitate trebuie să te abați de la acest drum județean și să treci prin satul Marpod.

Conform monografiei parohiale, numele satului provine din termenul săsesc „Ellimbich” sau din denumirile germane date odinioară localității: „Eulenbach” sau „Illenbach”.

Toate aceste denumiri, ca și numele maghiar „Illenbak”, înseamnă „Pârâul Ulmilor” și descriu frumusețea acestor locuri umbrite de ulmii crescuți pe dealurile înconjurătoare.

Așezarea a fost atestată documentar încă din secolul al XIV-lea, așa cum afirmă lect. univ. dr. Ioan Ovidiu Abrudan în lucrarea „Vechile biserici de lemn din ținutul Sibiului”.

Același autor menționează faptul că satul a fost încă de la începuturi locuit în majoritate de români și că vechimea sa coboară în istorie cu mult înain­te de atestarea documentară.

În prezent satul este locuit de 200 de oameni, în majoritate ­vârstnici, cu pensii de agricultori, iar cei câțiva tineri din sat lucrează la stația de uscare a gazelor aflată în apropiere de sat, iar restul populației se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor.

Biserica de lemn

Odată ajunși la Ilimbav, cele două biserici din inima satului, așezate pe un loc înalt, atrag privirile trecătorilor și îi îndeamnă să descopere mai multe despre viața spirituală a vechii comunități de aici. Lângă biserica mare a satului, un măreț locaș de cult închinat Sfântului Nicolae, se află o veche biserică de lemn. O inscripție din Altarul acestei biserici menționează anul 1638, dată la care se ridica aici un locaș de cult din lemn, pe locul unei alte biserici, tot din lemn. Așadar, comunitatea ortodoxă de la Ilimbav își găsește rădăcinile în vechime.

Actuala biserică de lemn, închinată Bunei Vestiri, a fost adusă la Ilimbav dintr-un sat vecin, Nou Român, unde la 1846 se ridica o biserică de zid. Locașul a fost adus la Ilimbav în 1852, după ce a fost desfăcut bucată cu bucată și așezat pe o fundație de piatră. Biserica a fost așezată lângă cea mare, de zid, în care se rugau românii ortodocși. Biserica de lemn fusese adusă de modesta comunitate de greco-catolici și a fost așezată lângă cea ortodoxă. I s-a adăugat un turn, din dorința de a avea un clopot asemenea bisericii mari.

Locașul este ridicat din bârne de stejar, iar bolta naosului păstrează picturi originale, neafectate de lucrări ulterioare.

Locașul de zid

Biserica mare din Ilimbav a fost zidită în perioada 1826-1836, pe locul unei foste biserici de lemn. Pentru zidirea acestei biserici, comunitatea s-a împrumutat de la Banca Universităţii Săseşti. Sumele au fost restituite apoi din darurile credincioşilor. Locașul a fost zidit de meșterii Sim şi Kauci din Avrig, iar dulgherul a fost Cantor Hans din Nocrich. Are formă de navă cu ferestre semigotice achiziţionate de la biserica evanghelică din Nocrich, județul Sibiu. Interiorul este semibizantin cu trei cupole si un amvon de cărămidă, având lungimea de 25 de metri, lăţimea de 7.30 metri şi ­înălţimea la bolte de 6.90 metri. Materialul folosit a fost piatra adusă de la Olt şi cărămida, iar acoperişul este făcut din lemn şi ţiglă.

„În anul 1898 s-a reparat biserica şi s-a legat cu cheile de fier care sunt și astăzi. La împlinirea a 100 de ani de la zidirea bisericii, în 1936 i s-au făcut reparaţii capitale în interior şi exterior. Meșterii au fost Low din Marpod şi zugravii Ioan Gîlea şi Ioan Andrei din Porceşti. De asemenea, în 1980 s-au făcut reparaţii ale acoperişului, iar în anii următori a fost turnat trotuarul din jurul bisericii şi s-au fixat în pereţii de la apus, la intrarea în biserică, plăci de marmură cu numele eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale. În perioada 2009-2014 s-au efectuat lucrări de amploare la exteriorul bisericii, reacoperirea turnului și a bisericii, lucrări de drenaj, consolidarea părţii dinspre Altar cu un zid de piatră, precum şi multiple lucrări de înfrumuseţare la interior. În anul 2011, biserica a fost inclusă într-un amplu proiect de restaurare, fiind monument istoric, realizându-se reparații la acoperiș, lucrări de consolidare, precum și fixarea picturii prin aplicare de foiță japoneză. S-a făcut drenaj, s-a schimbat mobilierul şi s-a înfrumuseţat interiorul. Au fost efectuate lucrări şi la casa parohială şi la cimitirul parohial”, ne-a spus pr. Viorel Pîntea, parohul de la Ilimbav.

Toate aceste lucrări de restaurare au fost sfințite de Înalt­preasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, la 28 mai 2016.

Activități catehetice și educative

În perioada 1944-1945 s-au făcut uşile iconostasului şi au fost pictate de Ioan Căzilă. În perioada 1974-1976 biserica a fost pictată în tehnica „fresco” de pictorul Ioan Căzilă, fiu al satului, în timpul păstoririi preotului Radu Bot.

„Locașul de cult deține o valoroasă icoană pe sticlă, un potir de plumb, dar și mai multe cărţi vechi, scrise cu litere chirilice: un Chiriacodromion de la 1732, o Evanghelie de la 1760, un Penticostarion de la 1767, un Liturghier din 1798, o carte de predici din 1810, o carte despre Patimile şi moartea Mântuitorului, datată la 1808, un Apostol din 1814, un Octoih Mare de la 1825, o Psaltire din 1850, o Evanghelie din 1859, un Chiriacodromion din 1855, un Molitflenic din 1874 și un Nou Testament de la 1877”, ne-a mai spus pr. Viorel Pîntea.

În Parohia Ilimbav se află și o bibliotecă cu peste 50 de volume de carte religioasă, colecții de reviste și documente de arhivă. De asemenea, vechiul cămin cultural al localității se află în proprietatea parohiei și este în curs de restaurare pentru a găzdui aici activitățile catehetice și misionare. În trecut căminul a fost școală confesională.

„Parohia noastră numără aproximativ 190 de credincioși ortodocși. Nu există alte confesiuni în sat. Cu cei mici am organizat diferite activități catehetice, culturale și filantropice. Am participat la concursurile social-filantropice organizate de Patriarhia Română, iar pentru copiii de etnie rromă am organizat diferite acțiuni social-filantropice, pentru a-i ajuta, atât cât ne-a fost cu putință”, ne-a mai spus părintele paroh.

Copiii din Ilimbav au posibilitatea să participe an de an la una dintre taberele organizate în Centrul „Arca lui Anca”, organizate în parteneriat cu Arhiepiscopia Sibiului și în colaborare cu Parohia Ilimbav. Aici, cei mici învață diferite meșteșuguri tradiționale, participă la diferite activități și învață multe lucruri folositoare pentru viitorul lor.