În slujba lui Dumnezeu şi a semenilor

În inima Bărăganului, la doar câţiva kilometri de Călăraşi se află Parohia Modelu. Numele satului pare a nu fi fost pus la întâmplare, activităţile desfăşurate de către slujitorii Sfântului Altar fiind un bun model pentru mulţi. Un extraordinar exemplu de colaborare este cea dintre şcoala din localitate şi parohie. Biserica a pus la dispoziţia elevilor cabinetul de religie pentru a-şi face ora, iar tinerii participă la toate activităţile parohiei, duminica împărtăşindu-se şi câte 100 de elevi.

Satul nu este deloc unul bogat. Este unul tipic Bărăganului, brăzdat de străzi paralele ce împart satul ca pe un caiet de matematică şi unde, până nu de mult, toate casele erau identice: după un model. De unde şi numele satului. Aici, oamenii au fost aduşi din diferite zone ale ţării şi colonizaţi în vremea Regatului România pentru a lucra pământul, iar apoi pentru a asigura forţa de muncă din fabricile construite în timpul comunismului. Oameni care apoi, după 1990, au îngroşat rândurile celor fără un loc de muncă.

În popor însă există o vorbă care spune că „Omul sfinţeşte locul“. Iar această expresie se potriveşte mănuşă pentru comunitatea de credincioşi păstoriţi de părintele Costel Lazăr, ajutat de părintele Roberto Mădălin Dumitraşcu. Locaşul de închinăciune, pus sub oblăduirea Sfântului Ierarh Nicolae, este frumos şi strălucitor ca o floare, fiind consolidat, pictat, cu  turlele refăcute şi cu câteva clădiri noi împrejur. Însă cele mai importante activităţi nu sunt cele legate de construirea de ziduri, ci cele ziditoare de suflet, de  caractere creştine autentice.

Pentru că tinerii şi copiii sunt viitorul nostru, preoţii bisericii au acordat o deosebită atenţie acestora.

„Am reuşit să apropiem copiii de biserică predând la şcoală. După aceea, profesorii de religie veneau cu câte o clasă de elevi. Împărtăşim peste 100 de copii în fiecare duminică, copii până în 7 ani. Neavând loc în biserică, nu putem aduce prea mulţi. La un moment dat, ne gândeam să facem o capelă ca să slujim diferit Liturghia copiilor, dar am lăsat acest proiect pentru viitor. Şcoala fiind aproape şi noi având cabinetul de religie aici, unele ore de religie le fac aici. De asemenea, o dată pe lună ţinem o lecţie pentru copii. Cântăm colinde cu copiii, în ziua de Crăciun după cuvântul de învăţătură, iar copiii primesc daruri. Se bucură foarte mult“, a povestit părintele paroh Costel Lazăr.

De activităţile cu tinerii se ocupă în special părintele Dumitraşcu, ne-a spus părintele paroh Lazăr. El se ocupă de cateheze, de colinde sau alte activităţi cu tinerii.

Dar nu doar tinerii se află în atenţia preoţilor de aici, ci şi vârstnicii şi persoanele cu posibilităţi materiale reduse. În curtea bisericii funcţionează o cantină ce a servit de-a lungul vremii nu doar pentru nevoile săracilor, ci şi necesităţii de întâlnire cu tinerii sau pentru unele agape frăţeşti legate de diferite evenimente.

„Cantina a fost construită în 2001 şi aici servim mese duminicale şi de sărbători (şi uneori sâmbăta). Oferim 40 de porţii acasă la săracii din sat, iar la cantină mănâncă aproximativ 60-70 de oameni. După slujbă, oamenii care sunt mai săraci şi vor să rămână iau masa la cantină. Facem mese şi pentru tineri, Consiliul parohial şi Comitetul parohial, copiii cu care facem programul după slujbă. Ulterior mesele acestea au devenit şi un pretext pentru comuniune“, ne-a explicat părintele paroh.

De asemenea, a fost construită o clădire nouă într-un autentic stil brâncovenesc în curtea bisericii, proiectată de arhitectul Lidia Câlţea.

În clădire funcţionează cabinetul de religie, cancelaria parohială, o bibliotecă din care duminica se împrumută cărţi credincioşilor.

Şi pentru că biserica avea turlele din scândură acoperită cu tablă, părintele paroh împreună cu Consiliul parohial au decis că trebuie depuse toate eforturile pentru ca această casă a Domnului să arate impecabil, aşa că au început lucrările de consolidare şi restaurare a sfântului locaş.

„Am început munca în exteriorul bisericii, am refăcut toate tencuielile, cele interioare ca să începem pictura şi cele exterioare pentru că biserica avea o umezeală exagerată, neavând o temelie de beton şi fiind mai veche - la vremea aceea foloseau piatră de Dobrogea, care e foarte poroasă. De asemenea, am mărit trotuarele pentru a se putea scurge apa de lângă ziduri. Am refăcut în întregime acoperişul fiindcă tabla era veche şi foarte deteriorată, pentru turle fiind necesare lucrări foarte ample şi costisitoare“, a mai spus părintele Costel Lazăr.

O amplă lucrare ce a avut loc în biserică este pictura sfântului locaş. Iar între scenele pictate este una deosebită ce reprezintă martiriul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu împreună cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache.

„Scena aşa mi-am imaginat-o eu, chiar dacă are şi un mic neadevăr istoric. Am vrut să îl pună pe Sfântul Constantin Brâncoveanu într-o cămaşă albă, desculţ şi cu capul descoperit, neîngăduit în vremea aia, şi în haine albe. I-am pus şi haina de domn peste, ca să amintească totuşi că acela care era îmbrăcat cu acea cămaşă nu era oricine“, ne-a mai povestit părintele paroh.

Între odoarele de preţ ale sfântului locaş de închinăciune se află o icoană primită în dar de la Mănăstirea Vatoped. O copie a icoanei Pantanassa, ce a adus multă mângâiere de-a lungul timpului celor care şi-au plecat cu credinţă genunchii în faţa ei şi au cerut sprijinul Maicii Domnului.

„Această icoană a schimbat parcă cu totul duhul bisericii. Pe 6 decembrie, când este prăznuit Sfântul Nicolae, am organizat o primire, cum ar veni Maica Domnului în parohia noastră, şi au fost mii de oameni, şi oficialităţi, preoţi, părinţii de la Dervent au venit cu călugări, care au venit în procesiune în bătaie de toacă. Un eveniment foarte frumos, care a rămas în inimile tuturor. De atunci facem în fiecare miercuri  la ora 18:00 Acatistul Maicii Domnului, al Pantanassei, iar vinerea la ora 18:00, Paraclisul Maicii Domnului.“