Înainte-prăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului; †) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ; Sfântul Mucenic Evsignie; Sfânta Nona, mama Sfântului Ierarh Grigorie Teologul; Sfântul Ierarh Fabian, Episcopul Romei

Sfântul Ioan Iacob s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăini­ceni din fostul județ Dorohoi. Rămânând orfan de mic, a fost crescut de bunica sa Maria. De tânăr a dorit să devină călugăr, de aceea la vârsta de 20 de ani și-a îndreptat pașii spre Mănăs­tirea Neamț. La 8 aprilie 1936, rasoforul Ilie (căci așa se numea înainte de călugărie) a fost tuns în monahism, primind numele Ioan. Dorind viață pustnicească, Sfântul Ioan Iacob a plecat în Țara Sfântă, unde s-a nevoit 24 de ani, trăind în post și rugă­ciu­ne. În anul 1947 a fost hirotonit diacon și, la puțin timp, preot în Biserica Sfântului Mormânt. În vara anului 1960, simțindu-și sfârșitul aproape, s-a împărtășit cu Sfintele Taine la 4 august, iar la 5 august și-a dat sufletul în mâinile Domnului, la vârsta de 47 de ani. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Orto­doxe Române la 20 iunie 1992. O părticică din moaştele Sfân­tului Ioan Iacob (degetul mic) se află în Biserica „Sfântul Ioan Iacob” din incinta Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ.