„Înmămăligirea“ lucrurilor, în tabăra de creaţie de la Cucuteni

La Cucuteni, la câţiva kilometri de Iaşi, într-un spaţiu de inspiraţie, timp de două săptămâni (10-24 august), 10 artişti plastici din ţară şi din Republica Moldova remodelează lutul, redimensionează culorile şi redescoperă tainele ce leagă obiecte aparent fără nici o legătură. Rând pe rând, dealurile aşezării prind viaţă, colorate de fiecare dată altfel, prin obiectele expuse. Totul se desfăşoară sub egida Simpozionului de Arte Vizuale „HUMAn“, aflat la cea de-a şaptea ediţie, organizat de Asociaţia „Ars Continua“ în colaborare cu Primăria Cucuteni.

Pe sub pomii umbroşi din spatele Primăriei sau al Dispensarului din Cucuteni, o aşezare străveche de lângă Iaşi, artiştii veniţi la simpozionul anual de arte vizuale mişună neîncetat. Unii îşi finisează lucrările de lut deja începute, alţii cioplesc lemnul brut. După-amiezile, curţile se umplu de glasurile nerăbdătoare ale copiilor, gata să facă faţă în fiecare zi unei noi teme, unei noi propuneri care să le incite imaginaţia. Anul acesta, totul se desfăşoară sub pecetea culorilor curcubeului, întreaga manifestare intitulându-se, de altfel, ROGVAIV. Ionela Mihuleac, artista care se luptă în fiecare an cu obstacole de tot felul pentru a reuşi să pună pe picioare o astfel de tabără, a propus pentru această ediţie realizarea unor creaţii artistice cu mijloace diverse, urmărind asocierea culorilor cu elemente naturale, gusturi, mirosuri, sunete, mişcări, stări sufleteşti, sentimente, trăiri. „Anul acesta ne-am îndepărtat puţin de sursa de inspiraţie cucuteniană, conştient. Muzele sunt acum mai apropiate de noi, din zona de etnografie şi cea de contemporaneitate din mediul nostru de viaţă. Noi suntem artişti care locuim şi lucrăm în oraşe. Unii, cum e şi cazul meu, avem rădăcinile la ţară, iar asta îmi marchează şi opera, şi atitudinea faţă de viaţă, şi trăirile. Alţii sunt născuţi la oraşe şi au altă concepţie, altă structură interioară. Venind aici, în mediul rural, nu pot să nu simtă o altă influenţă şi să nu încerce o combinaţie dintre cele două lumi în creaţiile lor“, a precizat Ionela Mihuleac. În lumea aceasta a artei, în care se dă frâu liber imaginaţiei şi creativităţii, au fost introduşi şi 54 de copii din satele Cucuteniului, dornici să-şi pună ideile în aplicare. Cei mai mulţi dintre aceştia au participat la simpozion şi în anii precedenţi, aşa că s-au obişnuit cu atmosfera, cu lucrul în grup şi, mai ales, cu provocările pe care fiecare temă aleasă le aduce cu sine. O parte dintre artiştii care au ajuns în acest an la Cucuteni sunt prieteni mai vechi ai locului şi revin cu aceeaşi plăcere, de fiecare dată. „Îmi place mult aici. Locul acesta chiar spune ceva. Trebuie doar să-l asculţi. Dacă-l asculţi cu atenţie, şi tu vei putea spune, mai departe, ceva“, crede Tasi Iosiv Ştefan, artist plastic din Timişoara. O zi, o culoare Tema din acest an a impus un ritm nou creatorilor şi creaţiilor, propunând ca totul să aibă în centrul spectrul ROGVAIV. Astfel, în fiecare zi s-a lucrat pe câte o culoare care trebuia să domine lucrările din ziua respectivă. Tabăra de creaţie de la Cucuteni a început cu o zi în care totul a fost colorat în roşu, inclusiv hainele participanţilor, iar lucrările realizate au avut drept leitmotiv tot această culoare. În zilele următoare, micii şi marii artişti s-au „jucat“ cu celelalte culori din spectrul solar, relaţionând, combinând materiale, colorând obiecte. În fiecare zi, în curtea în care se desfăşoară turul de forţe există o anumită stare de spirit şi de lucru, generate de însăşi culoarea utilizată. Cravata de cucutenier Unul dintre participanţii din acest an, Tasi Iosiv Ştefan, din Timişoara, a venit la Cucuteni cu un proiect de serigrafie, dorind să imprime pe nişte colţuri textile, colorate ROGVAIV, o siglă în alb şi negru, realizată de el, urmând ca produsul final să se numească „cravata de cucutenier“. „Mă gândesc că proiectul de a realiza cu copiii aceste eşarfe este bun, pentru că iese puţin din spaţiul calendaristic al taberei. Fiindcă fiecare va duce cu el, acasă, acele eşarfe, chiar şi artiştii care vin din alte părţi şi, cumva, tabăra din Cucuteni se va extinde; ele vor face «reclamă» acestui loc“, consideră artistul. Tasi Iosiv nu s-a oprit însă aici. Şi-a adus cu sine, de la Timişoara, un soi de atelier ambulant, în care lucrează obiecte din lemn, în diferite îmbinări, pe tema carte - scaun - altar. O parte dintre obiectele din lemn realizate de Tasi au fost deja expuse în Galeria de Artă improvizată într-o încăpere a Dispensarului din Cucuteni. Tot din resturi textile, combinate cu lemn, artistul timişorean are de gând să realizeze şi un steag ROGVAIV. „Am adus cu mine acest atelier pentru a lega ceea ce fac aici de preocupările mele mai vechi legate de tema carte-obiect, dorind să umplu spaţiile goale până la timpul în care lucrez cu copiii. Ideea acestor obiecte centrate pe carte îmi sugerează o legătură verticală cu divinul: carte - scaun - altar“, ne-a explicat Tasi Iosiv Ştefan. În ultima zi a taberei, împreună cu „artiştii cei mici“, copiii participanţi, timişoreanul va încerca să realizeze un covor al satului, o lucrare modulară care va cuprinde obiecte pe care micuţii le vor aduce de acasă, egale ca număr cu câţi membrii familiei fiecăruia. „Covorul“ va fi aşezat în parcul de sculptură de la Cucuteni, chiar sub coasta dealului ce găzduieşte Muzeul de Arheologie. Caii fantastici ai Virginiei Toma În atelierul de ceramică amenajat într-unul dintre spaţiile destinate simpozionului lucrează la vasele ei Virginia Toma, o ceramistă din Bucureşti. Aceasta a modelat nişte cai fantastici din lut, goi pe dinăuntru, care, după ce se vor fi uscat, vor fi umpluţi cu paie şi se va încerca un joc cu flăcări în interior, prin nişte găuri special concepute. „Obiectele mele de ceramică sunt, în primul rând, forme decorative care vor căpăta viaţă cu ajutorul focului, acesta devenind şi el un soi de material“, ne-a explicat Virginia. Un alt ceramist, sosit tot din Bucureşti, este Mihai Soare, care, surprinzător, construieşte din lut obiecte din sfera urbană: calculatorul, obiecte electronice şi electrocasnice, butoane de lift. De altfel, anul acesta, fiecare artist a încercat să întrepătrundă urbanul cu ruralul. „Am încercat să reproduc anumite obiecte anorganice într-un mod detaşat de spaţiul urban şi să le aduc în mediul organic cucutenian“, a explicat artistul. Sub „bagheta“ lui Mihai Soare, copiii au realizat deja o miniexpoziţie cu obiecte modelate din lut: roboţi, televizoare, computere, căşti. Imaginaţia copiilor a întrecut orice aşteptări, unul dintre micuţi modelând chiar un televizor pe care era aşezată o muscă. Mămăliga uriaşă a lui Ghenadie Popescu Artistul basarabean Ghenadie Popescu a ajuns şi în acest an la Cucuteni. Şi nu oricum, ci cărând, pe jos, vreme de şase zile, de la Chişinău şi până la Iaşi, o mămăligă uriaşă, de 120 kg, proiectul său adaptat şi temei ROGVAIV. „E un proiect care am vrut să coincidă cu tematica de la Cucuteni, iniţiat împreună cu Centrul pentru Artă Contemporană din Chişinău, cu titlul «Moldova-România în două scenarii». Eu n-am găsit altceva mai comun decât mămăliga pentru ambele spaţii, cu acelaşi pământ şi acelaşi neam. Şi apoi a fost acest tur de rezistenţă între cele două capitale“, a explicat Ghenadie. În tabăra de la Cucuteni, preocuparea din acest an a basarabeanului e una absolut inedită, aceea de a „înmămăligi“ lucrurile. Unele sunt sculptate de el, ca şi telefonul din lemn la care lucra când am ajuns acolo, altele vin din sfera oraşului. Concret, Ghenadie îmbracă aceste obiecte într-o soluţie preparată din făină de porumb şi aracet. „Ghenadie «înmămăligeşte» obiecte pe care singur le creează sau pe care le-am adus noi aici, unele din sfera urbanului, pentru ca totul să aibă legătură: un telefon, o tastatură de computer“, ne-a mai spus Ionela Mihuleac. Ideea artistului, de a „înmămăligi“ lucruri a pornit tot de la proiectul mămăligii uriaşe şi de la frământările lui de a-şi explica ce înseamnă „răbdarea“. „E şi o metodă de protecţie a lucrurilor şi, cumva, eu văd o paralelă cu răbdarea. Nu mi-i clar ce-i cu răbdarea asta a noastră. Şi vreau să adun mai multe lucrări, din care, până la urmă, să ajung la o formulă clară“, a precizat Ghenadie. Peşti din ceramică realizaţi de copii Eugen Petri, un alt artist plastic participant, a lucrat cu grupele de copii din Cucuteni pentru realizarea unor peşti din ceramică, pe care, ulterior, îi va aşeza în vârful unui gărduţ creat din scânduri de lemn, decupate ca o dantelărie, dorind să simbolizeze apa. La finalul simpozionului, acest proiect va fi expus chiar într-un loc cu apă, pentru ca efectul scontat să fie şi mai puternic. Toate aceste elemente primare: focul, apa, pământul vor fi combinate în final într-o expoziţie concepută anume. Culoarea violet este exploatată la maximum de ieşeanca Oana Toderică, implicată şi ea în lucrul cu copiii participanţi. Aceasta va picta diferite obiecte pe resturi textile. Şi Ramon Sadic din Bucureşti lucrează cu micii artişti. El şi-a propus să creeze o lucrare din metal şi sticlă colorată în roşu, în fapt o construcţie inspirată de motivele cucuteniene. Tabăra de la Cucuteni, un act de curaj Cu toate că, aparent, acest simpozion nu pare să solicite mari eforturi, ceea ce se întâmplă în fiecare an pe dealurile Cucuteniului constituie, în mod cert, un act de mare curaj. Nu-i uşor să organizezi o astfel de manifestare în inima unui sat, fie el şi Cucuteni, în mijlocul unei comunităţi care, poate, nu înţelege arta aşa cum ar trebui sau care, uneori, consideră pierdere de vreme ceea ce se întâmplă. Cu toate acestea, iniţiativa Ionelei Mihuleac, cea care a dat viaţă acestui simpozion, este de admirat. Nu numai pentru faptul că a adus, într-un fel, arta la ea acasă, ci pentru că în angrenajul acesta al frumosului, al creaţiei, al visării, a introdus şi copiii satului, ajutându-i să se exprime liber, să îndrăznească să-şi pună imaginaţia la muncă şi ideile în aplicare. „E o provocare să aduci arta într-un sat, chiar dacă se cheamă Cucuteni. E dificil din punctul de vedere al mentalităţii, al relaţiilor, al felului în care înţelegem cultura. Pentru noi, lucrul cu copiii este şi un experiment, pe care nu ni l-am propus, dar care se realizează, să vedem dacă influenţăm, cumva, în timp, atitudinea de viaţă. Pentru că întâlneşti şi reticenţe care te solicită la un efort emoţional, psihic“, a mai spus Ionela Mihuleac. Cu toate piedicile ivite în cale, cu toate comentariile mai mult sau mai puţin avizate, tabăra de creaţie de la Cucuteni merge mai departe. Poate că, cine ştie, într-un viitor nu prea îndepărtat, artiştii vor putea lucra într-un spaţiu special amenajat în acest sens, nu ca acum, în camere improvizate în dispensarul satului sau la Primărie şi poate că şi optica oamenilor se va modifica înspre bine. Rămân speranţa şi mărturiile muncii artiştilor din anii ce-au trecut: sculpturile semănate pe dealurile Cucutenilor. ▲ Cucuteni, leagănul civilizaţiei ce-i poartă numele Pentru cei care nu ştiu, comuna Cucuteni, cea mai mică din întreg judeţul Iaşi se află la 8 km de şoseaua ce leagă Târgu-Frumos de Hârlău. Aşezarea este cunoscută în întreaga istorie a Europei prin civilizaţia descoperită aici, în 1892, de Hubert Schmidt, cel care a descoperit şi Cetatea Troia. Descoperirile arheologice de la Cucuteni au scos la iveală morminte ale unor conducători de comunităţi omeneşti, vase de lut decorate şi pictate cu forme geometrice unice, idoli din lut, pocale şi ulcioare, toate demonstrând că la Cucuteni a existat cea mai veche civilizaţie din sud-estul Europei. Conform aprecierilor istoricilor, civilizaţia Ariuşd-Cucuteni-Tripolie, se întindea în străvechime pe 350.000 de km2, din Transilvania de miazănoapte şi până în Ucraina, pe malurile Niprului şi a durat peste un mileniu (4600-3500 î.e.n.). Pe actualul pământ românesc au fost găsite aproape 3.000 de aşezări aparţinând acestei culturi antice, din care, însă, doar 50 au fost cercetate. La Cucuteni, direct peste situl arheologic, unde în anul 1976 au fost descoperite două morminte ale unor căpetenii, a fost construit un original muzeu de arheologie, unic în România ca formă şi construcţie. De aşezarea-leagăn de civilizaţie de la Cucuteni se leagă şi numele celebrului chimist român Petru Poni, născut pe aceste meleaguri, cel care a stabilit şi potenţialul curativ a cinci izvoare de ape minerale sulfuroase existente în satul Băiceni. Vasele cucuteniene, pictate cu uleiuri din plante Frumuseţea vaselor descoperite la Cucuteni i-a mirat în egală măsură pe istorici şi specialişti în artă. La început decorate prin mici incizii, cu diverse forme, vasele au fost ulterior pictate cu ajutorul unor coloranţi, a căror taină nu a fost descoperită nici până astăzi, în ciuda trudei chimiştilor. „Ar putea fi nişte uleiuri de plante, preparate după o reţetă anume, dar nu este exclusă folosirea apelor sulfuroase din zonă şi o argilă de ei aleasă“, ne-a explicat Mihai Tun, cel care s-a ocupat de muzeul de la Cucuteni timp de mai bine de 20 de ani. Cert este că picturile de pe pereţii exteriori ai vaselor s-au păstrat circa 5 milenii în perfectă stare. Culoarea nu a fost degradată sau afectată în vreun fel de factorii climatici, bucurând şi acum cu aceeaşi intensitate privirea. Culorile preferate ale vechilor locuitori erau negrul, roşul şi albul. Numai şi numai acestea se regăsesc pe vasele cucuteniene lucrate manual, căci roata olarului, invenţia care a revoluţionat meşeşugurile avea să fie adusă pe pământurile Daciei mai târziu, de cotropitorii romani. Cercetătorii susţin că ceramica de Cucuteni era arsă în cuptoare speciale, la 900-1.000 de grade Celsius, fiind dură, rezistentă, dovadă - păstrarea lor aproape intactă timp de milenii. De mare interes pentru specialişti au fost motivele cu care erau inscripţionate vasele, mai ales în perioada de început: forma valurilor de pământ, spice de grâu, spirala, crâmpeie din natură, drumul robilor.