Înţelepciune biblică: A bătut la uşa ta…

"Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine." (Apocalipsa 3, 20)

Inima omului este însăşi uşa la care Hristos stă şi bate. Pentru că din inimă pornesc toate, tot de acolo se aude şi se simte glasul Mântuitorului, care aşteaptă întoarcerea păcătosului şi doreşte mântuirea noastră, a tuturor. Atunci când glasul Domnului este auzit, iar uşa este deschisă, atât înăuntrul sufletului, cât şi în cer se produce o mare sărbătoare: "Că aşa şi în cer va fi multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte" (Luca 15, 7). Hristos intră să cineze la fiecare om care îi aude glasul şi nu întârzie să-I deschidă. La fel a intrat Mântuitorul să cineze în casa lui Zaheu, mai-marele vameşilor, ştiind de dragostea ascunsă pe care acesta i-o purta. Deschizând uşa la prima bătaie plină de dragoste a Mântuitorului Hristos, ne deschidem inima pentru a primi Cuvântul în suflet. Trecând de uşă, Hristos se sălăşluieşte în inimă şi face să lucreze Harul Duhului Sfânt. Auzind deseori în popor vorba "ascultă-ţi inima", vom şti de-acum că, inima noastră fiind Hristos, nu vom avea de ascultat decât Cuvântul plin de iubire al lui Dumnezeu. Însă Hristos îşi atribuie chiar sieşi această comparaţie, zicând: "Eu sunt uşa; de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla." (Ioan 10, 9) Căci ce scăpare putem afla în această lume vremelnică, dacă nu în Hristos, dovada supremă a iubirii lui Dumnezeu către noi, păcătoşii? Important este ca uşa sufletului să ne fie mereu deschisă pentru Dumnezeu.