Înţelepciune biblică: Ascultarea de Dumnezeu

"Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău." (Luca 1, 38)

Sunt cuvintele de răspuns total al omului dăruit lui Dumnezeu, ce arată chipul treimic actualizat în om. Este expresia ce redă suprema disponibilitate umană cu măsură dumnezeiască care, deodată, înnoieşte firile: înomenind pe Dumnezeu şi îndumnezeind pe om. Prin ascultarea Maicii Domnului s-au deschis porţile cerului, închise cu neascultarea protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Sfinţii Părinţi vorbesc despre ascultare ca despre o adevărată artă a comunicării creştinului cu aproapele său. Arta ascultării este primul pas într-o relaţie. Pentru a mă pune în relaţie cu aproapele trebuie să-l ascult. Această artă ne conduce la comunicare, la iubire. Ascultarea implică supunere, ea vrea să ajungă la o împlinire imediată a poruncii, adică ceea ce auzim să împlinim. Să ne facem şi împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători ai lui, amăgindu-ne pe noi înşine (Iac. 1, 22). Mântuitorul fericeşte pe cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc (Luca 11,28). Cel ce-l împlineşte poate ajunge la cunoaştere, la iubire. Ascultătorul face lucrul lui Dumnezeu (Ioan 6,28), se aseamănă Fiului lui Dumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său. Sfântul Ioan Scărarul spune că ascultarea este viaţă, iar neascultarea este moarte.