Înţelepciune biblică: Bogăţia şi mântuirea

"Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare." (I Tim. 6, 9)

Când Dumnezeu a îngăduit ca noi să existăm a dăruit fiecăruia câte o bogăţie. Această bogăţie este sufletul omului, şi trebuie păstrată cu mare grijă, deoarece el este cel care menţine legătura sau unirea noastră cu Dumnezeu. "Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare", deoarece lăcomia sau iubirea de arginţi este cea mai rea patimă dintre toate: "Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor" (I Tim. 6, 10). Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Iubirea de arginţi nu este o poftă firească, ca cele pe care le-a pus Dumnezeu în om atunci când l-a plăsmuit. Ea nu este nici naturală, nici necesară." Agonisirea de averi aduce cu ea totodată şi tulburări ale sufletului, deoarece cei ce vor să se îmbogăţească, oricât de multe averi ar avea, tot consideră că nu este suficient. Cei ce cad în păcat, dar şi iubitorii de arginţi, cu greu îşi vor da seama că se depărtează de Dumnezeu, deoarece vrăjmaşul îi convinge să amâne pocăinţa spunându-le că până la bătrâneţe mai este timp destul. Ajunşi la bătrâneţe, vrăjmaşul din nou îi amăgeşte spunându-le că este mult prea târziu, că timpul nu mai are răbdare, iar pentru post şi rugăciune, au avut timp toată viaţa, spunea părintele Cleopa.