Înţelepciune biblică: Depăşirea limitelor

"Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8)

În Rai, Adam şi Eva Îl vedeau pe Dumnezeu şi vorbeau cu El, dar după ce au păcătuit, Domnul a pus între El şi noi un întuneric, iar lui Moise i-a zis: "Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască" (Ieş. 33, 20). Chiar dacă nu-L vedem, Dumnezeu există; nici aerul nu se vede, dar ne asigură supravieţuirea. Pe Dumnezeu Îl putem cunoaşte şi prin creaţia Sa, iar "credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. 11, 1). Omul trebuie să-şi depăşească limitele; cu atât mai mult în religie, el încearcă să meargă cu gândul dincolo de limitele materiei, viaţa fiinţei mărginite evoluând într-o continuă apropiere de nemărginit, căci credinţa învinge raţiunea, iar căutarea lui Dumnezeu devine trăire vie şi sens al vieţii omului. Vladimir Lossky spunea: "Ceea ce căutăm este întotdeauna prezent, ne precedă, făcând posibilă însăşi căutarea noastră"; tot el mai spunea şi că "mai presus de toate, ochii sufletului trebuie să se aţintească asupra lui Hristos, căci prin contemplarea Lui noi devenim asemenea Lui". Să nădăjduim că vom privi şi noi cândva slava Domnului în Împărăţia Sa cerească, sperând ca şi Iov că "afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu" (Iov 19, 26).